12 definiții pentru născoci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

născoci [At: PISCUPESCU, O. 92/3 / V: (reg) ~odi, ~oti / Pzi: ~ocesc / E: nct] 1 vt A crea ceva. 2 vt A inventa. 3 vt (Fșa) A scorni lucruri inexistente. 4 vt (Pex) A minți. 5 vr A se naște (10). 6 vr A se întâmpla.

NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ceva nou, care nu exista pînă atunci; a descoperi, a inventa. Oamenii iscusiți au născocit mașinile și înlesnirile vieții. SADOVEANU, P. M. 140. Nu știau cum să-și ațîțe focul, nefiind născocit meșteșugul de a scăpăra. ISPIRESCU, U. 87. Născoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui lucruri închipuite, neexistente, neadevărate; p. ext. a minți. Născocesc ceva, să mă scuz că nu pot veni mîine. C. PETRESCU, C. V. 376. Cine-a putut născoci o bazaconie ca asta? ALECSANDRI, T. 1684. 3. Refl. (Regional) A se naște, a se isca, a se ivi. Îi fu frică să nu să născocească ceva din scînteile focului. RETEGANUL, P. II 32.

A NĂSCOCÍ ~ésc tranz. 1) (ceva nou) A crea în imaginație în mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lucruri neadevărate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imaginației în mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop. A descoperi în urma unui efort creator; a inventa. /Orig. nec.

născocì v. a scorni, a inventa: mintea lui le-a născocit PANN. [Slav. NASCOČITI, a sări în (cap ceva neașteptat): cf. fr. saillie, săritură și scânteie de spirit].

născocésc v. tr. (vsl. na-skočiti, a sări deasupra, d. skočiti, a sări; bg. naskoči, întîlnesc. V. scoc). Inventez, scornesc: a născoci o mașină și (fig.) o mincĭună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 născoceáscă

născocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. născoceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSCOCÍ vb. 1. v. inventa. 2. v. scorni.

NĂSCOCI vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a inventa, a plăsmui, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a țese, a urzi, (rar fig.) a tăia, (înv. fig.) a ascuți. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

născocí (născocésc, născocít), vb. – A inventa, a-și închipui. Bg. naskačam „a afla”, din sl. naskočiti „a sări” (Cihac, II, 332; Conev 98). – Der. născocitor, adj. (inventiv, fertil, ingenios); născocitură, s. f. (invenție, descoperire).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HYPOTHESES NON FINGO (lat.) nu născocesc ipoteze – Newton, într-o scrisoare către R. Hooke, din 5. febr. 1676. Teoriile valabile se întemeiază numai pe cercetarea faptelor.

Intrare: născoci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • născoci
  • născocire
  • născocit
  • născocitu‑
  • născocind
  • născocindu‑
singular plural
  • născocește
  • născociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • născocesc
(să)
  • născocesc
  • născoceam
  • născocii
  • născocisem
a II-a (tu)
  • născocești
(să)
  • născocești
  • născoceai
  • născociși
  • născociseși
a III-a (el, ea)
  • născocește
(să)
  • născocească
  • născocea
  • născoci
  • născocise
plural I (noi)
  • născocim
(să)
  • născocim
  • născoceam
  • născocirăm
  • născociserăm
  • născocisem
a II-a (voi)
  • născociți
(să)
  • născociți
  • născoceați
  • născocirăți
  • născociserăți
  • născociseți
a III-a (ei, ele)
  • născocesc
(să)
  • născocească
  • născoceau
  • născoci
  • născociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

născoci

  • 1. tranzitiv A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descoperi inventa 3 exemple
    exemple
    • Oamenii iscusiți au născocit mașinile și înlesnirile vieții. SADOVEANU, P. M. 140.
      surse: DLRLC
    • Nu știau cum să-și ațîțe focul, nefiind născocit meșteșugul de a scăpăra. ISPIRESCU, U. 87.
      surse: DLRLC
    • Născoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plăsmui scorni 2 exemple
    exemple
    • Născocesc ceva, să mă scuz că nu pot veni mîine. C. PETRESCU, C. V. 376.
      surse: DLRLC
    • Cine-a putut născoci o bazaconie ca asta? ALECSANDRI, T. 1684.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv rar A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: isca ivi naște întâmpla un exemplu
    exemple
    • Îi fu frică să nu să născocească ceva din scînteile focului. RETEGANUL, P. II 32.
      surse: DLRLC

etimologie: