12 definiții pentru nănaș nânaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nănaș1 s [At: BUL. COM. IST. IV, 206 / Pl: nct / E: nct] (Înv) Dar.

NĂNÁȘ, -Ă, nănași, -e, s. m. și f. (Regional) 1. Naș (1). Cei doi oameni... botează copilul; cel mai bătrîn i-a fost nănaș, iar cel mai tînăr a făcut slujba de preot. RETEGANUL, P. V 59. Fie oricine ți-a fi nănaș, dar știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149. 2. Naș (2); nun. Cămășuță cu mătasă Le-a cusut mîna nănașii. GOGA, P. 87. Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. O, nănașă, draga mea, De ț-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. 3. Fig. (În glumă) Nuia, vargă, băț. Și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia. CREANGĂ, A. 40. – Variantă: nînáș,-ă (SADOVEANU, O. VIII 189) s. m. și f.

nănaș m. Mold. naș: Scaraoțchi îi este lui nănaș AL. [Derivat din nană (cf. rut. NANAȘKO, naș, din NANO, tată)].

nănáș, -ă s. (V. naș). Naș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nănáș (înv., pop.) s. m., pl. nănáși


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nănáș, nănáșe, s.n. (înv.) dar, danie, prinos.

nănáș, nănași, (naș), s.m. – Persoană care ține pruncul în brațe în timpul botezului (naș de botez) sau care asistă, în calitate de martor oficial, la cununie (naș de cununie). În Munt., Olt. și sudul Mold. se folosește apelativul naș, iar în Banat, Trans., Maram. și nordul Mold. nănăș: „Mere de nănașă mare: / Pe cei miri de cununat, / Pe cei mici de botezat / Și-a si de cinste la sat” (Calendar, 1980). ♦ (onom.) Nănași, poreclă pentru locuitorii din Oncești („femeile umblau foarte gătate, ca nănașii la nuntă”). – Var. a lui naș (< lat. nun) (DEX, MDA).

nănáș, -i, (naș), s.m. – Persoană care ține pruncul în brațe în timpul botezului (naș de botez) sau care asistă, în calitate de martor oficial, la cununie (naș de cununie). În Munt., Olt. și sudul Mold. se folosește apelativul naș, iar în Banat, Trans., Maram. și nordul Mold. nănăș: „Mere de nănașă mare: / Pe cei miri de cununat, / Pe cei mici de botezat / Și-a si de cinste la sat” (Calendar 1980). – Lat. nunas, nun.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nănaș, nănași s. m. (intl.) polițist.

Intrare: nănaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nănaș
  • nănașul
  • nănașu‑
plural
  • nănași
  • nănașii
genitiv-dativ singular
  • nănaș
  • nănașului
plural
  • nănași
  • nănașilor
vocativ singular
  • nănașule
plural
  • nănașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nânaș
  • nânașul
  • nânașu‑
plural
  • nânași
  • nânașii
genitiv-dativ singular
  • nânaș
  • nânașului
plural
  • nânași
  • nânașilor
vocativ singular
  • nânașule
  • nânașe
plural
  • nânașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nănaș, -ă nănașă nânaș nânașă regional

  • exemple
    • Cei doi oameni... botează copilul; cel mai bătrîn i-a fost nănaș, iar cel mai tînăr a făcut slujba de preot. RETEGANUL, P. V 59.
      surse: DLRLC
    • Fie oricine ți-a fi nănaș, dar știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cămășuță cu mătasă Le-a cusut mîna nănașii. GOGA, P. 87.
      surse: DLRLC
    • Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56.
      surse: DLRLC
    • O, nănașă, draga mea, De ț-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia. CREANGĂ, A. 40.
      surse: DLRLC

etimologie: