MĂZĂRAT, -Ă, măzărați, -te, adj. (Despre grîu) Mare în bob; mașcat. Grîu roș îmi sămîna: Roșu ca focul, Măzărat ca bobul. PĂSCULESCU, L. P. 19. ♦ (Despre ochi) Mare. Ochii-s negri ca neghină Scoală junii de la cină; Ochii tăi ăi măzărați, Scoală junii necinați. HODOȘ, P. P. 68.