măselar sm [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 559 / Pl: ~i / E: măsele (pll măsea) + -ar] 1 (Bot) Măselariță (1) (Hyoscyamus niger) 2 (Îe) (Parcă) a mâncat ~ Parcă e nebun. 3 (Bot; reg) Dinte (13) al calului. 4 Măsea (29) a coasei. 5 Verigă de fier în care se bagă măseaua coasei. 6 Stinghie la grapă. 7 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape, probabil roata cu măsele.