MÂLCI, mâlcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; în expr.) A o mâlci = a amuți, a încremeni (ca urmare a unui sentiment foarte puternic). – Din sl. mlŭčati.

mâlci¹ vt [At: JIPESCU, O. 16 / Pzi: ~cesc / E: slv млъчати, bg мылча] (Mun; Olt) 1 (Îe) A o ~ A încremeni. 2 (Îae) A o sfecli.

mâlci² [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 102 / Pzi: ~cește / E: mâlc¹] 1 vi (Trs; d. oi, capre) vi A se îmbolnăvi de mâlc². 2-3 vri A-i slăbi puterile. 4 vi (D. vehicule) A-și încetini mersul.

MÂLCI, mâlcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; în expr.) A o mâlci = a amuți, a încremeni (datorită unui sentiment foarte puternic). – Din sl. mlŭčati.

A MÂLCI ~esc tranz. reg.: A o mâlci a nu spune nici o vorbă (din cauza unei emoții puternice); a amuți. /<sl. mluțati

MĂLCI vb. IV v. mîlci.

MÎLCI, mîlcesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în expr.) A o mîlci = a tăcea mîlc; a amuți. (Atestat în forma regională mălci) Frații cei mai mari o mălciră, văzînd atîta frumusețe. ISPIRESCU, L. 38. – Variantă: mălci vb. IV.

mălcì v. a rămânea mut de uimire: ei o mălciră văzând-o așa de frumoasă ISP. [V. mălc].

mîlcésc v. intr. (vsl. mlŭčati, bg. mŭlčy. V. mîlc). Munt. Fam. A o mîlci, a tăcea molcom, a nu crîcnĭ.

mâlci (a o ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mâlcesc, 3 sg. o mâlcește, imperf. 1 o mâlceam, perf. c. 1 sg. am mâlcit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o mâlcesc, 3 să o/s-o mâlcească; imper. 2 sg. afirm. mâlcește-o; ger. mâlcind-o

!mâlci (a o ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mâlcesc, imperf. 3 sg. o mâlcea, perf. c. a mâlcit-o; conj. prez. 3 să o mâlcească; ger. mâlcind-o

mâlci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlcesc, imperf. 3 sg. mâlcea; conj. prez. 3 sg. și pl. mâlcească

MÎLC͹ vb. IV. T r a n z. (Munt. și prin Olt., în e x p r.) A o mîlci = a încremeni, a înmărmuri (de frică, de admirație, de rușine); a o sfecli, a o băga pe mînecă. Dodată a mîlcit-o, a-nmărmurit boieru și s-a făcut galbin. JIPESCU, O. 16. Frații cei mai mari o mălciră, văzînd atîta frumusețe. ISPIRESCU, L. 38, cf. 277, DUMITRAȘCU, STR. 10, PLOPȘOR, C. 15. Cînd descuie ușa cu pricina, un fior trecu prin cei cari așteptau . . . O mîlcise și el, cît era de împărat. RĂDULESCU- CODIN, Î. 10, cf. IOVESCU, N. 256. ◊ L o c. a d v. Pe mîlcite = pe tăcute. Lupta pentru trai. . . pe mîlcite și treptat ne ucide. JIPESCU, ap. TDRG. - Prez. ind.: mîlcesc. - Din v. si. млъчати, bg. мылча.

MÎLCβ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Transilv., despre oi, capre) A se îmbolnăvi de mîlc². DENSUSIANU, Ț. H. 324. ♦ R e f l. și i n t r a n z. A-i slăbi puterile, a se înmuia, a lîncezi. Unde simțea Petre că-l roade la baierile inimei ori vedea că boii din jug încep a mălci, pe loc spunea la șerpe. F (1 888), 278, cf. FRÎNCU-CANDREA, M. ♦ I n t r a n z. (Despre vehicule) A-și încetini mersul. Cum ai putut sări din tren? – A mîlcit puțin. Com. din LUPȘA-CÎMPENI. – Prez. ind. pers. 3: mîlcește. – V. mîlc².