MÎLCβ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Transilv., despre oi, capre) A se îmbolnăvi de mîlc². DENSUSIANU, Ț. H. 324. ♦ R e f l. și i n t r a n z. A-i slăbi puterile, a se înmuia, a lîncezi. Unde simțea Petre că-l roade la baierile inimei ori vedea că boii din jug încep a mălci, pe loc spunea la șerpe. F (1 888), 278, cf. FRÎNCU-CANDREA, M. ♦ I n t r a n z. (Despre vehicule) A-și încetini mersul. Cum ai putut sări din tren? – A mîlcit puțin. Com. din LUPȘA-CÎMPENI. – Prez. ind. pers. 3: mîlcește. – V. mîlc².