17 definiții pentru mușcătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘCĂTURĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦ Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură. 2. Rană, semn produs prin mușcare. 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o dată. – Mușca + suf. -ătură.

MUȘCĂTURĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦ Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură. 2. Rană, semn produs prin mușcare. 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o dată. – Mușca + suf. -ătură.

mușcătu2 sf [At: MAT. DIALECT. I, 81 / Pl: ~ri / E: mușcată1] (Bot; reg) Mușcată1 (3) (Pelargonium odoratissimum).

mușcătu1 sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) măș~, mâș~ / Pl: ~ri / E: mușca + -(ă)tură] 1-3 Mușcare (1-3). 4 (Pex) Senzație de neplăcere, de durere înțepătoare, de usturime, provocată de un agent exterior. 5 (Med) Fel în care apropie cineva dinții când mușcă. 6 (Fig) Vorbă mușcătoare (2) Si: înțepătură. 7 (Fig) Rău provocat prin calomnie. 8 (Ccr) Rană provocată prin mușcare. 9 Bucată dintr-un aliment care se rupe printr-o singură mușcare sau care se poate îmbuca o dată Si: îmbucătură. 10 (Mar; îe) E bună cu ~ra Se spune despre o femeie miloasă. 11 (Reg) Fâșie de pământ. 12 (Trs; Ban) Cioplitură făcută într-o bârnă, la unghiurile casei. 13-14 (Trs; Ban) Mușcătoare (7-8). 15 (Trs; Ban) Căpătâi crestat al stâlpilor unei case țărănești.

MUȘCĂTURĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei; rana produsă. De mușcătura-nveninată Nu găsesc doftori îndată. ȘEZ. I 11. Cîți dinți eu am în gură îs făcuți pe mușcătură. ALECSANDRI, P. P. 319. ♦ Fig. Senzație dureroasă, violentă (produsă de căldură mare, ger etc.). Luînd cu aceleași două degete un cărbune, fără teamă de mușcătura arsurii, îl așeză metodic în lulea. HOGAȘ, M. N. 191. 2. Bucată mușcată dintr-un aliment, atît cît se mușcă.

MUȘCĂTURĂ ~i f. 1) Rană provocată prin mușcare. 2) Bucată mușcată dintr-un aliment. 3) Senzație dureroasă de arsură. /a mușca + suf. ~ătură

mușcătură f. 1. efect al mușcării; 2. rană produsă prin mușcare; 3. fig. efectul bârfirii, calomniei.

mușcătúră f., pl. ĭ. Efectu mișcăriĭ, rană ramasă după ce aĭ fost mușcat. Bucată mușcată: o mușcătură de măr. Fig. Atac răutăcĭos cu vorba.

mășcătu sf vz mușcătură1

mâșcătu sf vz mușcătură1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mușcătu s. f., g.-d. art. mușcăturii; pl. mușcături

mușcătu s. f., g.-d. art. mușcăturii; pl. mușcături

mușcătu s. f., g.-d. art. mușcăturii; pl. mușcături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUȘCĂTU s. v. îmbucătură.

MUȘCĂTU s. gură, îmbucătură, înghițitură, (pop.) dumicat, (prin Transilv.) bușcă. (O ~ de pîine.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂȘCĂTU s. f. v. mușcătură1.

Intrare: mușcătură
mușcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușcătu
  • mușcătura
plural
  • mușcături
  • mușcăturile
genitiv-dativ singular
  • mușcături
  • mușcăturii
plural
  • mușcături
  • mușcăturilor
vocativ singular
plural
mășcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mășcătură
  • mășcătura
plural
  • mășcături
  • mășcăturile
genitiv-dativ singular
  • mășcături
  • mășcăturii
plural
  • mășcături
  • mășcăturilor
vocativ singular
plural
mâșcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâșcătură
  • mâșcătura
plural
  • mâșcături
  • mâșcăturile
genitiv-dativ singular
  • mâșcături
  • mâșcăturii
plural
  • mâșcături
  • mâșcăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mușcătu, mușcăturisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîți dinți eu am în gură îs făcuți pe mușcătură. ALECSANDRI, P. P. 319. DLRLC
    • 1.1. Senzație dureroasă de arsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: usturime
      • format_quote Luînd cu aceleași două degete un cărbune, fără teamă de mușcătura arsurii, îl așeză metodic în lulea. HOGAȘ, M. N. 191. DLRLC
    • 1.2. Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. figurat Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare. DEX '09 DEX '98
  • 2. Rană, semn produs prin mușcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De mușcătura-nveninată Nu găsesc doftori îndată. ȘEZ. I 11. DLRLC
  • 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o dată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbucătură
etimologie:
  • Mușca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.