17 definiții pentru mușcătură
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUȘCĂTURĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦ Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură. 2. Rană, semn produs prin mușcare. 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o dată. – Mușca + suf. -ătură.
MUȘCĂTURĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦ Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură. 2. Rană, semn produs prin mușcare. 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o dată. – Mușca + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mușcătură2 sf [At: MAT. DIALECT. I, 81 / Pl: ~ri / E: mușcată1] (Bot; reg) Mușcată1 (3) (Pelargonium odoratissimum).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mușcătură1 sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) măș~, mâș~ / Pl: ~ri / E: mușca + -(ă)tură] 1-3 Mușcare (1-3). 4 (Pex) Senzație de neplăcere, de durere înțepătoare, de usturime, provocată de un agent exterior. 5 (Med) Fel în care apropie cineva dinții când mușcă. 6 (Fig) Vorbă mușcătoare (2) Si: înțepătură. 7 (Fig) Rău provocat prin calomnie. 8 (Ccr) Rană provocată prin mușcare. 9 Bucată dintr-un aliment care se rupe printr-o singură mușcare sau care se poate îmbuca o dată Si: îmbucătură. 10 (Mar; îe) E bună cu ~ra Se spune despre o femeie miloasă. 11 (Reg) Fâșie de pământ. 12 (Trs; Ban) Cioplitură făcută într-o bârnă, la unghiurile casei. 13-14 (Trs; Ban) Mușcătoare (7-8). 15 (Trs; Ban) Căpătâi crestat al stâlpilor unei case țărănești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUȘCĂTURĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei; rana produsă. De mușcătura-nveninată Nu găsesc doftori îndată. ȘEZ. I 11. Cîți dinți eu am în gură îs făcuți pe mușcătură. ALECSANDRI, P. P. 319. ♦ Fig. Senzație dureroasă, violentă (produsă de căldură mare, ger etc.). Luînd cu aceleași două degete un cărbune, fără teamă de mușcătura arsurii, îl așeză metodic în lulea. HOGAȘ, M. N. 191. 2. Bucată mușcată dintr-un aliment, atît cît se mușcă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUȘCĂTURĂ ~i f. 1) Rană provocată prin mușcare. 2) Bucată mușcată dintr-un aliment. 3) Senzație dureroasă de arsură. /a mușca + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mușcătură f. 1. efect al mușcării; 2. rană produsă prin mușcare; 3. fig. efectul bârfirii, calomniei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mușcătúră f., pl. ĭ. Efectu mișcăriĭ, rană ramasă după ce aĭ fost mușcat. Bucată mușcată: o mușcătură de măr. Fig. Atac răutăcĭos cu vorba.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mășcătură sf vz mușcătură1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâșcătură sf vz mușcătură1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mușcătură s. f., g.-d. art. mușcăturii; pl. mușcături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mușcătură s. f., g.-d. art. mușcăturii; pl. mușcături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mușcătură s. f., g.-d. art. mușcăturii; pl. mușcături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUȘCĂTURĂ s. v. mușcată.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUȘCĂTURĂ s. v. îmbucătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUȘCĂTURĂ s. gură, îmbucătură, înghițitură, (pop.) dumicat, (prin Transilv.) bușcă. (O ~ de pîine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mușcătură s. v. MUȘCATĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂȘCĂTURĂ s. f. v. mușcătură1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mușcătură, mușcăturisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cîți dinți eu am în gură îs făcuți pe mușcătură. ALECSANDRI, P. P. 319. DLRLC
- 1.1. Senzație dureroasă de arsură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: usturime
- Luînd cu aceleași două degete un cărbune, fără teamă de mușcătura arsurii, îl așeză metodic în lulea. HOGAȘ, M. N. 191. DLRLC
-
- 1.2. Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. DEX '09 DEX '98
- 1.3. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare. DEX '09 DEX '98sinonime: înțepătură
-
- 2. Rană, semn produs prin mușcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De mușcătura-nveninată Nu găsesc doftori îndată. ȘEZ. I 11. DLRLC
-
- 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o dată. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îmbucătură
etimologie:
- Mușca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09