mușcătură¹ sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) măș~, mâș~ / Pl: ~ri / E: mușca + -(ă)tură] 1-3 Mușcare (1-3). 4 (Pex) Senzație de neplăcere, de durere înțepătoare, de usturime, provocată de un agent exterior. 5 (Med) Fel în care apropie cineva dinții când mușcă. 6 (Fig) Vorbă mușcătoare (2) Si: înțepătură. 7 (Fig) Rău provocat prin calomnie. 8 (Ccr) Rană provocată prin mușcare. 9 Bucată dintr-un aliment care se rupe printr-o singură mușcare sau care se poate îmbuca o dată Si: îmbucătură. 10 (Mar; îe) E bună cu ~ra Se spune despre o femeie miloasă. 11 (Reg) Fâșie de pământ. 12 (Trs; Ban) Cioplitură făcută într-o bârnă, la unghiurile casei. 13-14 (Trs; Ban) Mușcătoare (7-8). 15 (Trs; Ban) Căpătâi crestat al stâlpilor unei case țărănești.