Definiția cu ID-ul 1361381:
Tezaur
MUȘCĂTURĂ2 s. f. (Bot,; regional) Mușcată1 (Pelargonium odoratissimum) (Vîlcele-Turda). MAT. DIALECT, I, 81. I-o înflorit mușcătura din fereastră. ib. – Pl.: mușcături. – Din mușcată1, prin apropiere de mușcătură1.
Exemple de pronunție a termenului „mușcătură” (7 clipuri)
Clipul 1 / 7