22 de definiții pentru mujdei mojdei (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mujdei [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) mojdai, moj~, ~dai, ~eu / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: must + de + ai] 1 sn Preparat comestibil din usturoi pisat amestecat cu apă sau supă, oțet, borș și sare Si: (reg) mujdeală, mujdar (1). 2 sn (Îe) A avea ~ la inimă A fi plin de mânie, furios. 3 sn Usturoi pisat (amestecat cu apă) folosit în medicina populară. 4 s (Reg; îf mojdai) Ciorbă acrită cu borș.

MUJDÉI, mujdeie, s. n. Preparat alimentar din usturoi pisat, apă (sau oțet) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. [Var.: mojdéi s. n.] – Must + de + ai („usturoi”).

MUJDÉI s. n. Preparat alimentar din usturoi pisat, oțet (sau apă) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. [Var.: mojdéi s. n.] – Must + de + ai („usturoi”).

MUJDÉI s. n. Amestec de usturoi pisat, oțet (sau apă) și sare. Pisăm în găvan... trei căpățîni de usturoi. Le stropim cu sare și turnăm deasupra o ulcică de apă. Gata mujdeiul. STANCU, D. 195. Puii fripți, trecuți prin mujdei de usturoi, fură devorați cu entuziasm. CAMIL PETRESCU, N. 70. Iaca niște bulughine cu mujdei și cu mămăligă. CREANGĂ, P. 153. – Variantă: mojdéi (HOGAȘ, M. N. 69) s. n.

MUJDÉI n. Usturoi pisat cu apă, puțin oțet (sau moare), sare (uneori și untdelemn), folosit drept condiment la unele mâncăruri. /must + de + înv. ai

MOJDÉI s. n. v. mujdei.

mujdeiu n. Mold. mâncare de post la țară din usturoiu pisat cu sare și apă: niște bulughine cu mujdeiu și cu mămăligă CR. [Lit. must de aiu].

mișcóĭ și mușcóĭ m., pl. tot așa (augm. d. vsl. mĭskŭ, fem. mĭska, a. î.; bg. mŭska, rus. mesk; alb. mušk). Vechĭ. Catîr. – Și mîșc. Fem. -oaĭe, pl. tot așa. În Ps. S. 31, 9, și mujdei, ceĭa ce pare o greșeală.

mojdéĭ și mujdéĭ n., pl. eĭe (d. mojdesc). Mold. ș. a. Salată compusă din usturoĭ strivit în scăfiță și amestecat cu oțet. (Se mănîncă maĭ ales cu pește sărat fert). V. scordalea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mujdéi s. n., pl. mujdéie

mujdéi s. n., pl. mujdéie

mujdéi s. n., pl. mujdeie (rar mujdeiuri)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUJDÉI s. (reg.) mujdar, mujdeală. (Pasăre friptă cu ~.)

MUJDEI s. (reg.) mujdar, mujdeală. (Pasăre friptă cu ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mujdéi, s.n. – (gastr.) Preparat alimentar din usturoi pisat, apă și sare: „Și-o pregătit să aibă la îndemână cu el într-o uiagă mujdei de usturoi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 111). ♦ (top.) Mujdeiu, denumirea veche a pârâului Usturoiu, ce izvorăște din dealurile din nordul Băii Mari și se unește cu Valea Roșie, pentru a se vărsa în Săsar. „În anul 1669, se vorbește despre pârâul Mujdeiu, care nu poate fi decât Usturoiu de astăzi…” (Dariu Pop, 1938, p. 15). – Din must+de+ai (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. muzsgyé (Bakos, 1982).

mujdéi, s.n. – 1. (gastr.) Preparat alimentar din usturoi pisat, apă și sare. 2. (top.) Mujdeiu, denumirea veche a pârâului Usturoiu, ce izvorește din dealurile din nordul Băii Mari. – Must+de+ai; Cuv. rom. preluat în magh. (muzsgyé) (Bakos 1982).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mujdei s. n. sg. (er.) spermă.

Intrare: mujdei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mujdei
  • mujdeiul
  • mujdeiu‑
plural
  • mujdeie
  • mujdeiele
genitiv-dativ singular
  • mujdei
  • mujdeiului
plural
  • mujdeie
  • mujdeielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mujdei
  • mujdeiul
  • mujdeiu‑
plural
  • mujdeiuri
  • mujdeiurile
genitiv-dativ singular
  • mujdei
  • mujdeiului
plural
  • mujdeiuri
  • mujdeiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mojdei
  • mojdeiul
  • mojdeiu‑
plural
  • mojdeie
  • mojdeiele
genitiv-dativ singular
  • mojdei
  • mojdeiului
plural
  • mojdeie
  • mojdeielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mojdei
  • mojdeiul
  • mojdeiu‑
plural
  • mojdeiuri
  • mojdeiurile
genitiv-dativ singular
  • mojdei
  • mojdeiului
plural
  • mojdeiuri
  • mojdeiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)