12 definiții pentru morocănos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

morocănos, ~oa [At: ALECSANDRI, T. 758 / V: (reg) ~răcan, răc-, ~ogă~ / Pl: ~oși, ~oase / E: morocăni + -os] 1 a (D. oameni) Care vorbește puțin și, atunci când vorbește, obiectează Si: posac, ursuz. 2 a (D. înfățișarea, manifestările oamenilor) Care exprimă o proastă dispoziție sufletească Si: (îrg) moros. 3 a (Rar) Plictisitor, anost. 4 a (Reg) Leneș, încet la minte și la vorbă Si: bleg. 5 smf Idiot. 6 a (Reg) Prefăcut. 7 a (Ban; îf morăcănos) Voinic, bine legat.

MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoși, -oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorât, tăcut, posac; (despre înfățișarea, manifestările oamenilor) care trădează, exprimă o proastă dispoziție sufletească. – Morocăni + suf. -os.

MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoși, -oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorât, tăcut, posac; (despre înfățișarea, manifestările oamenilor) care trădează, exprimă o proastă dispoziție sufletească. – Morocăni + suf. -os.

MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoși, -oase, adj. Ursuz, posac, posomorit. Pe poartă intră, dîrz și morocănos, bătrînul Mihu. SADOVEANU, O. VII 160. Sub înfățișarea întotdeauna placidă și de atîteaori morocănoasă,eu am avut prilej să aflu ce ascundea.C. PETRESCU, C. V. 301. Moșul meu... este... un bătrîn serios, morocănos. ALECSANDRI, T. 758.

MOROCĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; posac; ursuz; acru; posomorât. /a morocăni + suf. ~os

morocănos a. care bombănește într’una, om posac din fire: groși în ceafă și morocănoși AL.

morocănós, -oásă adj. (d. morocănesc; rut. morokliviĭ, amorțitor). Ursuz, care bodogănește mereŭ, moros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morocănós adj. m., pl. morocănóși; f. morocănoásă, pl. morocănoáse

morocănós adj. m., pl. morocănóși; f. sg. morocănoásă, pl. morocănoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOROCĂNÓS adj. 1. v. ursuz. 2. posac, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

MOROCĂNOS adj. 1. insociabil, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 2. posac, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

Morocănos ≠ flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț

Intrare: morocănos
morocănos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morocănos
  • morocănosul
  • morocănosu‑
  • morocănoa
  • morocănoasa
plural
  • morocănoși
  • morocănoșii
  • morocănoase
  • morocănoasele
genitiv-dativ singular
  • morocănos
  • morocănosului
  • morocănoase
  • morocănoasei
plural
  • morocănoși
  • morocănoșilor
  • morocănoase
  • morocănoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)