13 definiții pentru momeală (pl. -eli)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOMEÁLĂ, momeli, s. f. 1. Faptul de a momi; p. ext. mijloc viclean folosit pentru a ademeni, a înșela pe cineva; ceea ce ademenește pe cineva; înșelăciune. ◊ Expr. Cu șosele, cu momele = cu viclenii, cu făgăduieli mincinoase. 2. Spec. Mâncare care se aruncă peștilor sau care se pune în undiță spre a-i ademeni; hrană pe care o pune vânătorul pentru a atrage vânatul; nadă. [Pl. și: momele] – Momi + suf. -eală.

momea sf [At: ANON. CAR. / V: (rar) momea / Pl: ~ele, ~eli / E: momi + -eală] 1 (Mpl) Mijloc viclean folosit pentru a ademeni, pentru a înșela. 2 Lucru care ademenește Si: ispită, (nob) momiță2. 3 (Pfm; îe) Cu șoșele, cu -ele (sau cu -ele, cu șoșele, ori cu șoptele, cu -ele sau cu tocmele și -mele) Cu făgăduieli mincinoase, cu înșelătorii. 4 (Spc) Hrană care se pune în undiță sau care se aruncă peștilor în apă, pentru a-i atrage Si: nadă (6), (rar) momitură (2). 5 Hrană pe care vânătorul o pune pentru a atrage vânatul Si: nadă (7), (reg) podmet, mârză2.

MOMEÁLĂ, momeli, s. f. 1. Mijloc viclean folosit pentru a ademeni, a înșela pe cineva; ceea ce ademenește pe cineva; înșelăciune. ◊ Expr. Cu șosele, cu momele = cu viclenii, cu făgăduieli mincinoase. 2. Spec. Mâncare care se aruncă peștilor sau care se pune în undiță spre a-i ademeni; hrană pe care o pune vânătorul pentru a atrage vânatul; nadă. [Pl. și: momele] – Momi + suf. -eală.

MOMEÁLĂ, momeli și (2) momele, s. f. 1. Hrană (rîme, insecte, bucăți mici de carne etc.) care se pune în undiță sau se aruncă peștilor în apă pentru a-i atrage și a-i prinde; hrana pe care vînătorul o pune într-un loc, pentru a atrage vînatul; nadă. Alături, două undițe uitate. Calmi, din momeală, peștii ciugulesc Și ne trimit saluturi argintate. DRAGOMIR, P. 52. 2. (Mai ales la pl.) Vorbă cu care se amăgește; p.e xt. înșelăciune, minciună, viclenie. Acum știu cum să-l aduc unde vreau. îl iau cu momeli. SADOVEANU, M. C. 19. Tata mă amină cu montele de la o fîntînă la alta. CREANGĂ, O. A. 40. ◊ Expr. Cu șosele, cu momele v. șosele.

MOMEÁLĂ ~éli f. 1) Hrană folosită pentru ademenirea și prinderea unor vietăți (pești, păsări, animale); nadă. 2) fig. Mijloc viclean prin care o persoană este atrasă într-o cursă. [G.-D. momelii] /a momi + suf. ~eală

momeală f. 1. mijloc de a atrage și prinde animale: undiță fără momeală nimic nu dobândește; 2. fig. ceeace atrage prin înșelăciune: a umbla cu șosele și cu momele, a căuta să amăgească. [V. momì].

momeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a momi. Mîncare pusă pentru a atrage animalele. A umbla cu șoșelĭ și cu momelĭ, a umbla cu chichițe și momițe, a căuta să înșelĭ. – Și smomeală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

momeálă s. f., g.-d. art. momélii; pl. moméli (și: pl. moméle, în expr. cu șoșele, cu ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOMEA s. (PESCUIT) amorsă, nadă, (rar) momitură, (reg.) mîrșă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a umbla cu șosele și momele expr. a face promisiuni mincinoase, a amăgi.

Intrare: momeală (pl. -eli)
momeală (pl. -eli) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momea
  • momeala
plural
  • momeli
  • momelile
genitiv-dativ singular
  • momeli
  • momelii
plural
  • momeli
  • momelilor
vocativ singular
plural