8 definiții pentru molfăit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLFĂÍT s. n. (Fam.) Acțiunea de a molfăi și rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfăire, molfăitură. [Pr.: -fă-it] – V. molfăi.

molfăit sn [At: REBREANU, I. 201 / Pl: (rar) ~uri / E: molfăi] 1-4 Molfăială (1-4). 5 Bolborosire.

MOLFĂÍT s. n. Acțiunea de a molfăi și rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfăire, molfăitură. [Pr.: -fă-it] – V. molfăi.

MOLFĂÍT s. n. Acțiunea de a molfăi; molfăială, molfăitură. Un răstimp tiu se mai auziră decît sorbiturile lui flămînde și molfăitul fălcilor. REBREANU, R. I 205.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLFĂÍT s. v. clefăit.

MOLFĂIT s. clefăială, clefăit, molfăială, molfăire, molfăitură, plescăială, plescăit. (Se aude un ~ cînd mănîncă.)

Intrare: molfăit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molfăit
  • molfăitul
  • molfăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • molfăit
  • molfăitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

molfăit (s.n.)

etimologie:

  • vezi molfăi
    surse: DEX '98 DEX '09