9 definiții pentru clefăit (s.n.)
Explicative DEX
CLEFĂIT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. – V. clefăi.
CLEFĂIT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. – V. clefăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clefăit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: clefăi] 1-6 Clefăire (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ CLEFĂIT sbst. Faptul de a clefăi.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CLEFĂIT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi;. plescăit. Clefăitul aluatului s-amesteca în clefăitul glodului de pe uliță. CAMILAR, N. II 325.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFĂIT ~uri n. 1) v. A CLEFĂI. 2) Sunet caracteristic produs de cel care clefăie; plescăit. /v. a clefăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clefăit n. Mold. lucrarea de a clefăi: clefăitul fălcilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceflăit1 sn vz clefăit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CLEFĂIT s. v. plescăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLEFĂIT s. clefăială, molfăială, molfăire, molfăit, molfăitură, plescăială, plescăit. (Cînd mănîncă se aude un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clefăit, clefăiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: plescăit
- Clefăitul aluatului s-amesteca în clefăitul glodului de pe uliță. CAMILAR, N. II 325. DLRLC
-
etimologie:
- clefăi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.