10 definiții pentru mofluză
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOFLUZ, -Ă, mofluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluji. – Var.: mufluz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.
MUFLUZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUFLUZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mufluz, ~ă smf vz mofluz
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOFLUZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi. – Var.: mufluz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!mofluz (înv., fam.) (desp. mo-fluz) adj. m., s. m., pl. mofluzi; adj. f., s. f. mofluză, pl. mofluze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!mofluz (înv., fam.) (mo-fluz) adj. m., s. m., pl. mofluzi/mofluji; adj. f., s. f. mofluză, pl. mofluze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOFLUZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOFLUZ s. v. bancrutar, bancrută, crah, faliment, falit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mofluz adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mofluz s. v. BANCRUTAR. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. FALIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mofluz, mofluză / mofluz, mofluzăadjectiv mofluz, mofluzi / mofluz, moflujisubstantiv masculin mofluză, mofluzesubstantiv feminin
- 1. (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu-i asta o socoteală de mofluz? EMINESCU, N. 148. DLRLC
- Pierderea corăbiei lui îl făcusă mofluz. DRăGHICI, R. 306. DLRLC
- A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A ieși (sau a rămâne) mofluz = a nu reuși într-o afacere după așteptări, a i se încurca cuiva socotelile, a rămâne păcălit. DLRLC
- Cogemete bancheri... să iasă deodată mofluz! CONTEMPORANUL, VII 386. DLRLC
-
-
-
- 2.1. (Om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Unii s-au desprins pe furiș, chipurile să se mai răcorească și să facă doamnelor complimenturi. S-au amestecat în grupul mofluzilor. PAS, L. I 111. DLRLC
-
-
etimologie:
- müflüz DEX '98 DEX '09