opțiuni
  • info

7 definiții pentru mocneală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCNEALĂ, mocneli, s. f. Faptul de a mocni; stare a ceea ce mocnește; p. ext. indispoziție, tristețe, posomoreală. – Mocni + suf. -eală.

MOCNEALĂ, mocneli, s. f. Faptul de a mocni; stare a ceea ce mocnește; p. ext. indispoziție, tristețe, posomoreală. – Mocni + suf. -eală.

mocneală sf [At: ARDELEANU, D. 93 / Pl: ~eli / E: mocni + -eală] 1-8 Mocnire (1-8). 9 (Reg) Macerare. 10 (Pex) Indispoziție. 11 Lâncezeală. 12 (Reg) Gust sau miros rău al alimentelor stătute, alterate. 13 (Reg; dep) Om închis, posomorât. 14 (Dep) Femeie leneșă.

MOCNEALĂ s. f. (Rar) 1. Starea omului care se închide în sine înăbușindu-și sentimentele. Ea... înțelesese mocneala cizmarului. ARDELEANU, D. 93. 2. Faptul de a sta în amorțire; lipsă de însuflețire. V. apatie. Tînjise în mocneala orașului de provincie. C. PETRESCU, C. V. 12. 3. (Regional) Gust sau miros rău al alimentelor stătute.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mocneală s. f., g.-d. art. mocnelii; pl. mocneli

mocneală s. f., g.-d. art. mocnelii; pl. mocneli

mocneală s. f., g.-d. art. mocnelii; pl. mocneli

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOCNEÁLĂ s. f. Faptul de a m o c n i; stare a ceea ce mocnește; p. e x t. indispoziție, posomoreală. Ea însă, deși înțelesese mocneala cizmarului, nu pomeni nici un cuvînt, de parcă nimic nu s-ar fi petrecut. ARDELEANU, D, 93. Îi simțeam supărarea din mocneala cu care pășea pe brazde. VLASIU, A. P. 44. ♦ Lîncezeală; toropeală. Ana . . . tînjise în mocneala orașului de provincie. C. PETRESCU, C. V. 12. Zgudui mulțimea și. ridică într-o serie de explozii, încă mai năprasnice, mocneala de pînă atunci. CAMIL PETRESCU, P. V. 22. ♦ (Regional) Gust sau miros rău al alimentelor stătute, alterate. Cf. DL. ♦ (Regional) Epitet depreciativ pentru un om închis, posomorît. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ Epitet pentru o femeie leneșă (Fizeșu Gherlii-Gherla). COMAN, GL. - Pl.: mocneli. – Mocni + suf. -eală.

Intrare: mocneală
mocneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocneală
  • mocneala
plural
  • mocneli
  • mocnelile
genitiv-dativ singular
  • mocneli
  • mocnelii
plural
  • mocneli
  • mocnelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mocneală, mocnelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a mocni; stare a ceea ce mocnește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Indispoziție, posomoreală, tristețe. DEX '09 DEX '98
      sinonime: indispoziție posomoreală tristețe
    • diferențiere Starea omului care se închide în sine înăbușindu-și sentimentele. DLRLC
      • format_quote Ea... înțelesese mocneala cizmarului. ARDELEANU, D. 93. DLRLC
    • diferențiere Faptul de a sta în amorțire; lipsă de însuflețire. DLRLC
      • format_quote Tînjise în mocneala orașului de provincie. C. PETRESCU, C. V. 12. DLRLC
  • 2. regional Gust sau miros rău al alimentelor stătute. DLRLC
etimologie:
  • Mocni + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.