POSOMOREALĂ, posomoreli, s. f. Tristețe, melancolie; îngrijorare; indispoziție, posomorâre. ♦ Fig. (Rar) Vreme întunecată (și ploioasă). [Var.: posomorală s. f.] – Posomorî + suf. -eală.

posomoreală sf [At: CARAGIALE, O. VII, 23 / V: ~rală / Pl: ~eli / E: posomorî + -eală] 1-2 Posomorâre (2-3). 3 Atmosferă de proastă dispoziție. 4 (Rar) Vreme mohorâtă, întunecată și ploioasă Si: (rar) posoceală.

POSOMOREALĂ s. f. v. posomorală.

POSOMOREALĂ, posomoreli, s. f. (Și în forma posomorală) 1. Tristețe, îngrijorare. Rostiră: «aînceput războiul», se adunară de pe unde erau împrăștiați, se uitară unii la alții și-și văzură, cei mai mulți, posomorala în ochi și pe obrazuri. PAS, L. I 266. 2. Fig. (Rar) Vreme întunecată, mohorîtă, înnorată. Pe aici vremea e urîtă, deși nu plouă, nu ninge, nici e frig; dar e posomoreală. CARAGIALE, O. VII 23. – Variantă: posomorală s. f.

posomorală sf vz posomoreală

POSOMORALĂ, posomoreli, s. f. Tristețe, melancolie; îngrijorare; indispoziție, posomorâre. ♦ Fig. (Rar) Vreme întunecată (și ploioasă). [Var.: posomoreală s. f.] – Posomorî + suf. -eală.

POSOMORALĂ ~eli f. 1) v. A POSOMORÎ și A SE POSOMORÎ. 2) fig. rar Timp cu cer înnorat; vreme înnorată. /a (se) posomorî + suf. ~eală

posomoreală s. f., g.-d. art. posomorelii; pl. posomoreli

!posomoreală s. f., g.-d. art. posomorelii; pl. posomoreli

posomorală s. f., g.-d. art. posomorelii; pl. posomoreli

POSOMOREALĂ s. 1. v. încruntare. 2. morocăneală. 3. întristare, mâhnire, tristețe, (rar) posăceală, (fig.) înnorare. (~ i se vedea pe față.)

POSOMOREALĂ s. 1. încruntare, întunecare, (rar) posăceală. (Ce e această ~ la tine?) 2. morocăneală, posăcie, ursuzenie, ursuzlîc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.) 3. întristare, mîhnire, tristețe, (rar) posăceală, (fig.) înnorare. (~ i se vedea pe obraz.)