12 definiții pentru miruit (s.n.)
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRUIT1 s. n. Faptul de a mirui1; miruială. – V. mirui1.
MIRUIT1 s. n. Faptul de a mirui1; miruială. – V. mirui1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miruit1 sn [At: CADE / Pl: (rar) ~uri / E: mirui] 1-4 Miruială (1-4). 5 Omorâre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miruit2 sn [At: KLEIN, D. 101 / Pl: ~uri / E: mirui2] (Trs) Câștig.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
miruit3, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: mirui1] 1-2 smf, a (Persoană) unsă pe frunte cu mir1 (2). 3 (Reg; d. cai) Care are o pată în frunte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRUIT s. n. Acțiunea de a mirui; ungere cu mir. Minunea aceasta o trăi sufletește Popa Tonea, în răstimpul ce trecu cu miruitul a douăzeci-treizeci de creștini. GALACTION, O. I 175.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
miruit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
miruit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miruit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRUIT s. 1. v. miruire. 2. v. miruire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIRUIT s. 1. miruire, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruire. (Taina ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRUÍT1 s.n. Acțiunea de a m i r u i; mir1 (3), (rar) miruire, miruială. Cf. m i r u i1 (2). Cf. CADE. Minunea aceasta o trăi sufletește Popa Tonea, în răstimpul ce trecu cu miruitul. GALACTION, O. 175, cf. DM. - V. mirui1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRUlT2 s. n. (Prin Transilv.) Cîștig, agoniseală. Cf. KLEIN, D. 101. Cum ți e lucrul, așa și miruitul. ap. CIHAC, II, 515. - V. mirui2.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
miruitsubstantiv neutru
-
- Minunea aceasta o trăi sufletește Popa Tonea, în răstimpul ce trecu cu miruitul a douăzeci-treizeci de creștini. GALACTION, O. I 175. DLRLC
-
etimologie:
- mirui DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.