opțiuni
  • info

8 definiții pentru miruială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRUIALĂ, miruieli, s. f. Miruit1. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui1 + suf. -eală.

MIRUIALĂ, miruieli, s. f. Miruit1. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui1 + suf. -eală.

miruială sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: mirui1 + -eală] (Rar) 1-2 Ungere cu mir1 (1-2) Si: miruire (1-2), miruit1 (1-2). 3 (Rar) Consfințire în funcție Si: miruire (3), miruit1 (3). 4 Lovire la cap sau în frunte Si: miruire (4), miruit1 (4). 5 Omorâre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miruială s. f., g.-d. art. miruielii; pl. miruieli

miruială s. f., g.-d. art. miruielii; pl. miruieli

miruială s. f., g.-d. art. miruielii; pl. miruieli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIRUIALĂ s. v. miruire.

MIRUIALĂ s. (BIS.) mir, miruire, miruit. (Taina ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIRUIÁLĂ s. f. (Rar) Acțiunea de a mirui1; miruit1, (rar) miruire. Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF. ♦ F i g. (Familiar) Lovitură aplicată cuiva în frunte sau la cap. Cf. ȘEZ. XII, 35. - Pl.: miruieli. – Mirui1 + suf. -eală.

Intrare: miruială
miruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miruială
  • miruiala
plural
  • miruieli
  • miruielile
genitiv-dativ singular
  • miruieli
  • miruielii
plural
  • miruieli
  • miruielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miruială, miruielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Mirui + sufix -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.