Definiția cu ID-ul 1329318:
Tezaur
MIRUÍT1 s.n. Acțiunea de a m i r u i; mir1 (3), (rar) miruire, miruială. Cf. m i r u i1 (2). Cf. CADE. Minunea aceasta o trăi sufletește Popa Tonea, în răstimpul ce trecu cu miruitul. GALACTION, O. 175, cf. DM. - V. mirui1.