8 definiții pentru miruire
Explicative DEX
MIRUIRE, miruiri, s. f. Acțiunea de a mirui1 și rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. mirui1.
MIRUIRE, miruiri, s. f. Acțiunea de a mirui1 și rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. mirui1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miruire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: mirui1] 1-4 Miruială (1-4). 5 Omorâre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
miruire s. f., g.-d. art. miruirii; pl. miruiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
miruire s. f., g.-d. art. miruirii; pl. miruiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miruire s. f., g.-d. art. miruirii; pl. miruiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MIRUIRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina ~rii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIRUIRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MIRUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a m i r u i1; miruit1, mir1 (3), (rar) miruială. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, DM. - Pl.: miruiri. – V. mirul1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |