opțiuni
  • info

8 definiții pentru miruire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRUIRE, miruiri, s. f. Acțiunea de a mirui1 și rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. mirui1.

MIRUIRE, miruiri, s. f. Acțiunea de a mirui1 și rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. mirui1.

miruire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: mirui1] 1-4 Miruială (1-4). 5 Omorâre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miruire s. f., g.-d. art. miruirii; pl. miruiri

miruire s. f., g.-d. art. miruirii; pl. miruiri

miruire s. f., g.-d. art. miruirii; pl. miruiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIRUIRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina ~rii.)

MIRUIRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIRUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a m i r u i1; miruit1, mir1 (3), (rar) miruială. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, DM. - Pl.: miruiri. – V. mirul1.

Intrare: miruire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miruire
  • miruirea
plural
  • miruiri
  • miruirile
genitiv-dativ singular
  • miruiri
  • miruirii
plural
  • miruiri
  • miruirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miruire, miruirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a mirui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.