Definiția cu ID-ul 1329316:
Tezaur
MIRUIÁLĂ s. f. (Rar) Acțiunea de a mirui1; miruit1, (rar) miruire. Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF. ♦ F i g. (Familiar) Lovitură aplicată cuiva în frunte sau la cap. Cf. ȘEZ. XII, 35. - Pl.: miruieli. – Mirui1 + suf. -eală.