mincinos, ~oasă [At: COD. VOR. 166/30 / V: (îrg) ~ciun~ (înv) men~, menciunos, (rar) ~nțin~ / Pl: ~oși, ~oase / E: minciună + -os] 1-2 smf, a (Persoană) care spune minciuni (1). 3 a (Reg) Lingușitor. 4 a Care exprimă minciuni (1) Si: fals, neadevărat, neîntemeiat, (înv) mințit² (1). 5-6 smf, a (Înv) (Persoană) care falsifică monede. 7 a (Înv; d. dovezi scrise, monede etc.) Falsificat. 8 a (Înv) Care a uzurpat un titlu. 9 a (Fig) Amăgitor. 10 a (Fig) Lipsit de valoare, de importanță. 11 sf (Înv; nob) Minciună (1). 12 sf (Mun) Soi de struguri, negri înainte de a se coace.