milita vi [At: NEGULICI / Pzi: ~tez / E: fr militer] 1 A lupta pentru un principiu, o cauză etc. 2 A avea o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural. 3 (Rar; d. stări de fapt, acțiuni, realizări) A constitui o dovadă, un argument Vz pleda.

MILITA, militez, vb. I. Intranz. A dezvolta o activitate intensă, a lupta (sprijinind sau combătînd un principiu, o tendință, o acțiune etc.). V. activa. Nicolaie Bălcescu a fost unul dintre luptătorii progresiști de acum un veac, care au militat pentru independența și pentru unirea Principatelor dunărene. SADOVEANU, E. 49.

MILITA vb. I. intr. A lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. [< fr. militer, it., lat. militare].

MILITA vb. intr. a lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. (< fr. milliter, lat. militare)

A MILITA ~ez intranz. 1) A participa în mod activ la viața social-politică. 2) A desfășura o luptă intensă pentru biruința unei idei sau a unei cauze. 3) A constitui o dovadă, un argument pentru ceva; a pleda. Aceste dovezi militează în favoarea noastră. /<fr. militer

milità v. a fi sau nu în favoarea cuiva: aceste dovezi militează în contra voastră.

*militéz v. intr. (lat. mílito, -áre). Combat, lupt, fac serviciŭ militar. Fig. Îs în favoarea saŭ contra cuĭva: faptele luĭ militează pentru el.

milita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. militez, 3 militează; ind. prez. 1 sg. să militez, 3 să militeze

milita (a ~) vb., ind. prez. 3 militează

milita vb., ind. prez. 1 sg. militez, 3 sg. și pl. militează

milita (militez, militat), vb. – A lupta. Fr. militer. – Der. militant, adj., din fr. militant; militar, adj., din fr. militaire; milităresc, adj. (cazon); militărește, adv. (ca militarii); militărie, s. f. (viață, carieră de militar); militărime, s. f. (reuniune, grup de militari); militarism, s. n., din fr. militarisme; militariza, vb., din fr. militariser; demilitariza, vb., din fr. démilitariser; milităros, adj. (războinic, curajos, hotărît, mîndru); miliție, s. f., din fr. milice, în parte prin rus. milicija; milițian, s. m.

MILITA vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „pentru” sau, mai rar, „în”) A lupta pentru un principiu, pentru o cauză etc.; a desfășura o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Militaseră altă dată.. . pentru un Negru Vodă de pe la 1215. HASDEU, I. C. I, 138. Nu uita că fără să militez prea activ în politică, mă simt puțin la putere. C. PETRESCU, O. P. I, 11. Militează în hotarele scrisului românesc. PERPESSICIUS, M. IV, 74. Militează pentru continua îmbunătățire a condițiilor de muncă și de trai ale oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2131. Dostoievski a scris și a militat pentru o limbă rusă inspirată din tezaurul limbii populare. CONTEMP. 1956, nr. 488, 3/7. ♦ (Despre stări de fapt, acțiuni, activități, realizări) A constitui o dovadă, un argument. V. p l e d a. Aceste dovezi militează în contra voastră. ȘĂINEANU, D. U., cf. I. IONESCU, D. 191. – Prez. ind.: militez. – Din fr. militer.