16 definiții pentru miazănoapte miază-noapte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIAZĂNOÁPTE s. f. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în direcția Stelei Polare, nord; p. ext. parte a globului pământesc, a unui continent, a unui oraș etc. situată spre acest punct cardinal. ♦ Lumea, popoarele din țările, ținuturile etc. situate în (sau spre) nord. 2. (Înv. și pop.) Miezul nopții. – Lat. mediam noctem.

miazănoapte sfs [At: COD. VOR. 16/15 / E: lat mediam noctem] 1 (Îrg) Mijloc al nopții, la ora 12 din noapte Si: miezul nopții 2 Punct cardinal opus sudului, care se află în direcția stelei polare Si: nord. 3 (Pex) Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. situată spre miazănoapte (2). 4 Ținut nordic. 5 (Pex) Popoare din țările sau din ținuturile situate în nord. 6 (Mtp) Personaj malefic bântuind la miezul nopții. 7 (Bot; Ban) Sor-cu-frate (Melampyrum nemorasum). 8 (Bot; Trs) Condroniu (Melampyrum arvense). 9 (Bot; Trs) Ciormoiag (Melampyrum cristatum).

MIAZĂNOÁPTE s. f. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în direcția stelei polare, nord; p. ext. parte a globului pământesc, a unui continent, a unui oraș etc. situată spre acest punct cardinal. ♦ Lumea, popoarele din țările, ținuturile etc. situate în (sau spre) nord. 2. (Înv. și pop.) Miezul nopții. – Lat. mediam noctem.

MIAZĂNOÁPTE s. f. 1. Nord. Numai către miazănoapte scăpăra tremurător cîte un fulger liliachiu. DELAVRANCEA, T. 170. ◊ Loc. adj. De (rar din, despre) miazănoapte = nordic, de nord. Crivățul din miazănoapte vîjîie prin vijelie Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. III 13. Curînd era să purceadă la Londra. cu vas sau corabie pe o apă mare carea să numește marea despre miazănoapte. DRĂGHICI, R. 5. ♦ Lumea, popoarele de la nord. Cînd fu a-l boteza, împăratul adună Răsăritu și Apusu, Miazăzi și Miazănoapte ca să se veselească de veselia lui. ISPIRESCU, L. 41. 2. (Rar) Mijlocul nopții, ora douăsprezece din noapte; miezul nopții. Mai sînt Două ceasuri pîn’la miazănoapte. DAVILA, V. V. 149. ♦ (Personificat, în basme) Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi Miazănoaptea în aripi. EMINESCU, N. 24.

MIAZĂNOÁPTE f. (în opoziție cu miazăzi) 1) Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; nord. 2) Parte (a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc.) care este situată spre acest punct cardinal. /<lat. medium noctem

miazănoapte f. 1. Nord; 2. pop. duh necurat, nălucă care dela apusul soarelui până la miezul nopții umblă prin răspântii și apoi dispare: au gândit că’s Miazănoapte șám venit ca să-i omor PANN; 3. numele bănățean al plantei sor-cu-frate (despre care se crede că protege pe tâlhari). [Lat. MEDIAM NOCTEM].

mează-noápte f., gen. mează-nopțiĭ (mează din amează și noapte). Nord. – În vest mĭază-noapte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miazănoápte (mia-) s. f.

miazănoápte s. f. (sil. mia-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIAZĂNOÁPTE s. v. nord.

MIAZĂNOÁPTE s. v. ciormoiag, condroniu, sor-cu-frate.

MIAZĂNOAPTE s. (GEOGR.) nord, (livr.) septentrion, (înv. și reg.) crivăț, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.)

miazănoapte s. v. CIORMOIAG. CONDRONIU. SOR-CU-FRATE.

Miazănoapte ≠ sud, miazăzi

Intrare: miazănoapte
  • silabație: mia-ză-
substantiv feminin (F118)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miazănoapte
  • miazănoaptea
plural
genitiv-dativ singular
  • miazănopți
  • miazănopții
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miază-noapte
  • miază-noaptea
plural
genitiv-dativ singular
  • miază-nopți
  • miază-nopții
plural
vocativ singular
plural

miazănoapte miază-noapte

  • 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în direcția Stelei Polare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: nord antonime: miazăzi sud un exemplu
    exemple
    • Numai către miazănoapte scăpăra tremurător cîte un fulger liliachiu. DELAVRANCEA, T. 170.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De (rar din, despre) miazănoapte = de nord.
      surse: DLRLC sinonime: nordic 2 exemple
      exemple
      • Crivățul din miazănoapte vîjîie prin vijelie Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. III 13.
        surse: DLRLC
      • Curînd era să purceadă la Londra... cu vas sau corabie pe o apă mare carea să numește marea despre miazănoapte. DRĂGHICI, R. 5.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin extensiune Parte a globului pământesc, a unui continent, a unui oraș etc. situată spre acest punct cardinal.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Lumea, popoarele din țările, ținuturile etc. situate în (sau spre) nord.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd fu a-l boteza, împăratul adună Răsăritu și Apusu, Miazăzi și Miazănoapte ca să se veselească de veselia lui. ISPIRESCU, L. 41.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit popular Miezul nopții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mai sînt Două ceasuri pîn’la miazănoapte. DAVILA, V. V. 149.
      surse: DLRLC
    • personificat în basme Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi Miazănoaptea în aripi. EMINESCU, N. 24.
      surse: DLRLC

etimologie: