NORD s. n. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția Stelei Polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ◊ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic.Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.

nord sns [At: AMFILOHIE, G. F. 133^v/3 / E: ger Nord, it nord, fr nord] 1 Punct cardinal opus sudului, care se află în direcția stelei polare Si: miazănoapte, (îrg) crivăț, (înv) septentrion, septentrie. 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată spre nord (1) Si: miazănoapte, (îrg) septentrion, septentrie. 3 Ținut nordic. 4 (Îs) ~ magnetic Direcție spre care se îndreaptă vârful unui ac magnetic care se poate roti liber. 5 (Îlav) De ~ Nordic (1). 6 (Pex) Popoare din țările sau din ținuturile situate în nord (1).

NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.

NORD s. n. 1. Unul din cele patru puncte cardinale, opus sudului și aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. Umblu cu busola în buzunar și, oriunde aș fi, eu caut nordul. SEBASTIAN, T. 32. ◊ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă totdeauna capătul nord al unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. Sîntem în cel mai de nord punct al hotarului petrolifer. BOGZA, A. Î. 28. ◊ Loc. adv. La (sau spre, către, învechit despre) nord. Despre nord, te sui pe o scăriță la o nălțime de 15 palme și intri într-o săliță îngustă. NEGRUZZI, S. I 311. 2. Parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. Frumoasa copilă a nordului... avea să-și aleagă chiar astăzi un mire. ALECSANDRI, T. I 455. Carol al XII-lea... adusese spaimă în tot nordul Europei. NEGRUZZI, S. I 177. ◊ (Adjectival, în expr.) Polul nord.

NORD s.n. 1. Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; miazănoapte. 2. Ținut, regiune etc. de la nord (1). [Cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord].

NORD s. n. 1. punct cardinal care se află în direcția Stelei Polare; miazănoapte. 2. ținut, regiune etc. de la nord (1). (< fr., engl. nord)

NORD n. 1) (în opoziție cu sud) Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; miazănoapte. ◊ ~-vest punct cardinal intermediar care indică direcția între nord și vest. ~-est punct cardinal intermediar, care indică direcția între nord și est. De ~ nordic. 2) Parte (a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc.) care este situată în această direcție în raport cu restul teritoriului. ~ul țării. 3) rar Vânt care suflă din această direcție; crivăț. /<fr. nord, germ. Nord

Nord n. 1. punctul orizontului dinspre partea stelei polare; 2. țară septentrională: om dela Nord.

* nord n. (fr. nord, d. germ. nord; sp. norte). Mează-noapte, acea parte a pămîntuluĭ care e spre steaŭa polară. Țară (regiune) de la nord: America de Nord, om de nord. V. sud, vest, est.

nord-american, ~ă [At: IORDAN, L. R. A. 227 / Pl: ~i, ~e / E: nord + american] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Americii de Nord. 3-4 smf, a (Pre) (Persoană) care face parte din populația de bază a Statelor Unite ale Americii. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară din America de Nord. 7-8 smf, a (Prc) (Persoană) care este originară din Statele Unite ale Americii. 9 smp Populație care locuiește în America de Nord. 10 smp (Prc) Populație care locuiește în Statele Unite ale Americii. 11-12 a Care aparține (Americii de Nord sau) nord-americanilor (9). 13-14 a (Prc) Care aparține (Statelor Unite ale Americii sau) nord-americanilor (10). 15-16 a Care se referă la (America de Nord sau) la nord- americani (9). 17-18 a (Prc) Care se referă (la Statele Unite ale Americii sau) la nord-americani (10). 19-20 a Caracteristic (Americii de Nord sau) nord-americanilor (9). 21-22 (Prc) Caracteristic (Statelor Unite ale Americii sau) nord-americanilor (10).

nord-americancă sf [At: DLR / Pl: ~nce / E: nord-american + -că] 1 Femeie care face parte din populația de bază a Americii de Nord. 2 (Prc) Femeie care face parte din populația de bază a Statelor Unite ale Americii. 3 Femeie originară din America de Nord. 4 (Prc) Femeie originară din Statele Unite ale Americii.

nord-apusean, ~ă a [At: AR (1839), 47²/39 / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + apusean] 1-2 (Asr) Nord-vestic (1-2).

nord-coreean^[1], ~ă [At: DEX / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + coreean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Coreei de Nord. 3-4 smf, a (Persoană) originară din Coreea de Nord. 5 smp Popor din Coreea de Nord. 6-7 a Care aparține (Coreei de Nord sau) nord-coreenilor (5). 8-9 a Care se referă la (Coreea de Nord sau) la nord-coreeni (5). corectat(ă)

nord-dunărean^[1], ~ă [At: ROSETTI, I. S. L. 18 / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + dunărean] 1-2 a Care aparține (teritoriilor situate în nordul Dunării sau) popoarelor de acolo. 3-4 a Privitor la (teritoriile din nordul Dunării sau) la popoarele lor. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară din nordul Dunării. corectat(ă)

nord-est sns [At: I. GOLESCU, C. / E: fr nord + est] 1 Punct cardinal secundar situat la distanță egală, între nord și est Si: (înv) nord-ost (1). 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unei regiuni etc. așezată, în raport cu un punct, o regiune etc. spre nord-est (1) Si: (înv) nord-ost (2).

nord-estic, ~ă a [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: nord-est + -ic] 1 De la nord-est în raport cu un punct sau o regiune Si: (înv) nord-ostic (1). 2 Spre nord-est (în raport cu un punct, o regiune etc.) Si: (înv) nord-ostic (2).

nord-ost sns [At: AR (1830), 34¹/42 / E: ger Nord-Ost] (Înv) 1-2 Nord-est (1-2).

nord-ostic, ~ă a [At: IORGA, L. R. 69 / Pl: ~ici, ~ice / E: nord-ost + -ic] (Înv) 1-2 Nord-estic (1-2).

nord-ovest sns [At: AMFILOHIE, G. 16/5 / E: it nord-ovest] (Înv) 1-2 Nord-vest (1-2).

nord-uest sns [At: I. GOLESCU, C. / E: fr nord-ouest] (Înv) 1-3 Nord-vest (1-3).

nord-vest sns [At: IORGA, L. I, 313 / E: ger Nord-West] 1 Punct cardinal secundar situat la egală distanță între nord și vest Si: (înv) nord-ovest (1), nord-uest (1). 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unei regiuni etc. așezată, în raport cu un punct, o regiune etc., spre nord-vest (1) Si: (înv) nord-ovest (2), nord-uest (2).

nord-vestic, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ici, ~ice / E: nord + vestic] 1 De la nord-vest (în raport cu un punct, o regiune etc.) Si: (rar) nord-apusean (1). 2 Dinspre nord-vest (în raport cu un punct, o regiune etc.) Si: (rar) nord-apusean (2).

Margareta de Valdemar (Semiramida Nordului) f. guvernă ca regentă Suedia, Norvegia și Danemarca (1358-1412).

nord s. n.; abr. N

nord s. n.; abr. N

nord s. n., simb. N

nord

Nord (abreviat: N.).

+nord – nord-estic adj. m., pl. nord – nord-estici; f. nord – nord-estică, pl. nord – nord-estice

+nord – nord-vestic adj. m., pl. nord – nord-vestici; f. nord – nord-vestică, pl. nord – nord-vestice

NORD s. (GEOGR.) miazănoapte, (livr.) septentrion, (înv. și reg.) crivăț, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.)

NORD s. (GEOGR.) miazănoapte, (livr.) septentrion, (înv. și reg.) crivăț, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.)

Nord ≠ sud