NORD s. n. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția Stelei Polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ◊ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic.Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.

nord sns [At: AMFILOHIE, G. F. 133^v/3 / E: ger Nord, it nord, fr nord] 1 Punct cardinal opus sudului, care se află în direcția stelei polare Si: miazănoapte, (îrg) crivăț, (înv) septentrion, septentrie. 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată spre nord (1) Si: miazănoapte, (îrg) septentrion, septentrie. 3 Ținut nordic. 4 (Îs) ~ magnetic Direcție spre care se îndreaptă vârful unui ac magnetic care se poate roti liber. 5 (Îlav) De ~ Nordic (1). 6 (Pex) Popoare din țările sau din ținuturile situate în nord (1).

NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.

NORD s. n. 1. Unul din cele patru puncte cardinale, opus sudului și aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. Umblu cu busola în buzunar și, oriunde aș fi, eu caut nordul. SEBASTIAN, T. 32. ◊ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă totdeauna capătul nord al unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. Sîntem în cel mai de nord punct al hotarului petrolifer. BOGZA, A. Î. 28. ◊ Loc. adv. La (sau spre, către, învechit despre) nord. Despre nord, te sui pe o scăriță la o nălțime de 15 palme și intri într-o săliță îngustă. NEGRUZZI, S. I 311. 2. Parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. Frumoasa copilă a nordului... avea să-și aleagă chiar astăzi un mire. ALECSANDRI, T. I 455. Carol al XII-lea... adusese spaimă în tot nordul Europei. NEGRUZZI, S. I 177. ◊ (Adjectival, în expr.) Polul nord.

NORD s.n. 1. Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; miazănoapte. 2. Ținut, regiune etc. de la nord (1). [Cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord].

NORD s. n. 1. punct cardinal care se află în direcția Stelei Polare; miazănoapte. 2. ținut, regiune etc. de la nord (1). (< fr., engl. nord)

NORD n. 1) (în opoziție cu sud) Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; miazănoapte. ◊ ~-vest punct cardinal intermediar care indică direcția între nord și vest. ~-est punct cardinal intermediar, care indică direcția între nord și est. De ~ nordic. 2) Parte (a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc.) care este situată în această direcție în raport cu restul teritoriului. ~ul țării. 3) rar Vânt care suflă din această direcție; crivăț. /<fr. nord, germ. Nord

Nord n. 1. punctul orizontului dinspre partea stelei polare; 2. țară septentrională: om dela Nord.

* nord n. (fr. nord, d. germ. nord; sp. norte). Mează-noapte, acea parte a pămîntuluĭ care e spre steaŭa polară. Țară (regiune) de la nord: America de Nord, om de nord. V. sud, vest, est.

nord-american, ~ă [At: IORDAN, L. R. A. 227 / Pl: ~i, ~e / E: nord + american] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Americii de Nord. 3-4 smf, a (Pre) (Persoană) care face parte din populația de bază a Statelor Unite ale Americii. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară din America de Nord. 7-8 smf, a (Prc) (Persoană) care este originară din Statele Unite ale Americii. 9 smp Populație care locuiește în America de Nord. 10 smp (Prc) Populație care locuiește în Statele Unite ale Americii. 11-12 a Care aparține (Americii de Nord sau) nord-americanilor (9). 13-14 a (Prc) Care aparține (Statelor Unite ale Americii sau) nord-americanilor (10). 15-16 a Care se referă la (America de Nord sau) la nord- americani (9). 17-18 a (Prc) Care se referă (la Statele Unite ale Americii sau) la nord-americani (10). 19-20 a Caracteristic (Americii de Nord sau) nord-americanilor (9). 21-22 (Prc) Caracteristic (Statelor Unite ale Americii sau) nord-americanilor (10).

nord-americancă sf [At: DLR / Pl: ~nce / E: nord-american + -că] 1 Femeie care face parte din populația de bază a Americii de Nord. 2 (Prc) Femeie care face parte din populația de bază a Statelor Unite ale Americii. 3 Femeie originară din America de Nord. 4 (Prc) Femeie originară din Statele Unite ale Americii.

nord-apusean, ~ă a [At: AR (1839), 47²/39 / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + apusean] 1-2 (Asr) Nord-vestic (1-2).

nord-coreean^[1], ~ă [At: DEX / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + coreean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Coreei de Nord. 3-4 smf, a (Persoană) originară din Coreea de Nord. 5 smp Popor din Coreea de Nord. 6-7 a Care aparține (Coreei de Nord sau) nord-coreenilor (5). 8-9 a Care se referă la (Coreea de Nord sau) la nord-coreeni (5). corectat(ă)

nord-dunărean^[1], ~ă [At: ROSETTI, I. S. L. 18 / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + dunărean] 1-2 a Care aparține (teritoriilor situate în nordul Dunării sau) popoarelor de acolo. 3-4 a Privitor la (teritoriile din nordul Dunării sau) la popoarele lor. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară din nordul Dunării. corectat(ă)

nord-est sns [At: I. GOLESCU, C. / E: fr nord + est] 1 Punct cardinal secundar situat la distanță egală, între nord și est Si: (înv) nord-ost (1). 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unei regiuni etc. așezată, în raport cu un punct, o regiune etc. spre nord-est (1) Si: (înv) nord-ost (2).

nord-estic, ~ă a [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: nord-est + -ic] 1 De la nord-est în raport cu un punct sau o regiune Si: (înv) nord-ostic (1). 2 Spre nord-est (în raport cu un punct, o regiune etc.) Si: (înv) nord-ostic (2).

nord-ost sns [At: AR (1830), 34¹/42 / E: ger Nord-Ost] (Înv) 1-2 Nord-est (1-2).

nord-ostic, ~ă a [At: IORGA, L. R. 69 / Pl: ~ici, ~ice / E: nord-ost + -ic] (Înv) 1-2 Nord-estic (1-2).

nord-ovest sns [At: AMFILOHIE, G. 16/5 / E: it nord-ovest] (Înv) 1-2 Nord-vest (1-2).

nord-uest sns [At: I. GOLESCU, C. / E: fr nord-ouest] (Înv) 1-3 Nord-vest (1-3).

nord-vest sns [At: IORGA, L. I, 313 / E: ger Nord-West] 1 Punct cardinal secundar situat la egală distanță între nord și vest Si: (înv) nord-ovest (1), nord-uest (1). 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unei regiuni etc. așezată, în raport cu un punct, o regiune etc., spre nord-vest (1) Si: (înv) nord-ovest (2), nord-uest (2).

nord-vestic, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ici, ~ice / E: nord + vestic] 1 De la nord-vest (în raport cu un punct, o regiune etc.) Si: (rar) nord-apusean (1). 2 Dinspre nord-vest (în raport cu un punct, o regiune etc.) Si: (rar) nord-apusean (2).

N sm. 1 A paisprezecea literă a alfabetului, a unsprezecea din seria consonantelor; se numea în alfabetul cirilic „naș” – ¶ 2 N., abreviațiune pentru „nord”; N. B., prescurtare pentru „nota bene”, însemnează-ți bine, ține minte.

Margareta de Valdemar (Semiramida Nordului) f. guvernă ca regentă Suedia, Norvegia și Danemarca (1358-1412).

nord s. n.; abr. N

nord s. n.; abr. N

nord s. n., simb. N

nord

Nord (abreviat: N.).

+nord – nord-estic adj. m., pl. nord – nord-estici; f. nord – nord-estică, pl. nord – nord-estice

+nord – nord-vestic adj. m., pl. nord – nord-vestici; f. nord – nord-vestică, pl. nord – nord-vestice

NORD s. (GEOGR.) miazănoapte, (livr.) septentrion, (înv. și reg.) crivăț, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.)

NORD s. (GEOGR.) miazănoapte, (livr.) septentrion, (înv. și reg.) crivăț, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.)

Nord ≠ sud

NORD s. n. sg. Punctul cardinal opus sudului, care se află în direcția stelei polare; p. ext. parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată spre acest punct cardinal; ținut nordic; miazănoapte (I 2), (învechit și regional) crivăț, (învechit) septentrion, septentrie, miezul nopții. 10 gradi de lățime spre nord. amfilohie, g. f. 133^v/3, cf. i. golescu, c. Avem deplină știință că armia de nord (miazinoapte)... de cîteva zile s-au prelungit să mai steie în stare de război. ar (1832), 102/21. Cu cît țările se află mai aproape de nord (criveț), cu atîta sînt mai friguroase. cr (1833), 19-746. În trecuta noapte am avut omăt, a căruia îmbielșugare s-au împiedecat de un puternic vînt de nord (miazănoapte). ar (1834), 98¹/5. Miazănoapte este punctul drept dintre apus și r[ăsărit] în contra mezizilei (nord, septentrion). genilie, g. 67/4. Răsăritul se mai numește și est sau orient; apusul, vest sau occident; miazănoaptea nord sau septentrie. id. p. 1/20. Din poziția pămîntului cătră soare și din zilnica lui mișcare împrejurul seu răsar puncturile cardinale: nordul, sudul, ostul și vestul. elem. g. 14/3. Nordul sau miazănoapte. eg 4/1. Est, vest, nord și sud. gs 23^v/15. Nord sau septantrion. romano, b. i, 38/10, cf. stamati, d. Meazănoapte... sau nord. laurian, m. rv, 201/28. Despre nord, te sui pe o scăriță... și intri într-o săliță. negruzzi, s. i, 311. Medita la extremitatea de nord a orașului pe fiul unui bimbașa. f (1903), 157. Am coborît în gară, pe peron, Să schimb cu iarna cîteva cuvinte... Venea din nord. minulescu, v. 124, cf. 139. Umblu cu busola în buzunar și, oriunde aș fi, eu caut nordul. sebastian, t. 32. Becațina... este o pasăre călătoare. O pasăre din nordul Europei. stoica, vin. 126. Pe viitor, cultura bumbacului va fi extinsă mai la nord. scînteia, 1952, nr. 2 394. În partea de nord se scurge domol Someșul. ib. 1953, nr. 2 777. In Dobrogea de nord se pot deosebi patru zone care au caracteristici morfologice aparte. oncescu, g. 36, Perioada de vegetație pentru aceste plante este mai scurtă în nord decît în sud. agrotehnica, i, 77. Deasupra Bărăganului, primăvara a tăbărît asupra iernii, respingînd-o către nord. galan, b. ii, 71. Bătea briza dimineții de la nord. tudoran, p. 68. Nord geografic, ltr². Spre nord e un sat pustiu. t. popovici, se. 302. Unde să fie nordul? Se întrebase după un timp. barbu, ș. n. 139. *Nord magnetic = direcție spre care se îndreaptă capătul nord al unui ac magnetic care se poate roti liber (cînd nu se găsește lîngă un corp feromagnetic). cf. ltr². ◊ (Adjectival) Polul nord. ♦ P. ext. Lumea, popoarele din țările sau din ținuturile situate în (sau spre) acest punct cardinal. Întîmpinarea acestor doi poeți ai nordului... au adaos mult la strălucirea... țeremoniei. ar (1829), 631/24. Carol al XII, regele svezilor, adusese spaimă în tot nordul Europei. negruzzi, s. i, 177. A aruncat ochii pe geniala acvilă a nordului: pe Shakespeare. eminescu, s. p. 58. – Din germ. Nord, it. nord, fr. nord.