nordic, ~ă [At: SĂULESCU, Î. 27/11 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger nordisch, fr nordique, it nordico] 1 a Care este situat în raport cu un punct, o regiune etc. spre nord Si: boreal, septentrional. 2 a Arctic. 3 a Care provine din nord. 4 a Care este originar din nord Si: boreal, septentrional. 5 a Care aparține nordului. 6 a Care aparține popoarelor din nord Si: boreal, septentrional. 7-8 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o populație care trăiește în regiunile de nord ale globului. 9-10 smf, a (Pex) (Persoană) care are însușiri specifice oamenilor din nord.

NORDIC, -Ă, nordici, -e, adj. De nord, de la nord. Asemenea zeilor întunecați din epopeile nordice. EMINESCU, N. 34. ♦ (Substantivat) Persoană cu înfățișare sau cu însușiri ale omului de la nord. E un bărbat înalt... figură de nordic. SAHIA, U.R.S.S. 189.

NORDIC, -Ă adj. De (la) nord. [Cf. germ. nordisch, fr. nordique, it. nordico].

NORDIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) de (la) nord. (< fr. nordique)

NORDIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este situat la polul nord; de nord; arctic; boreal. 2) Care vine de la nord sau este îndreptat spre nord. Direcție ~că. 3) Care ține de regiunile de nord; propriu regiunilor de nord; arctic. Popoare ~ce. 4) și substantival (despre persoane) Care este originar de la nord sau are trăsături specifice locuitorilor nordului. /<fr. nordique, germ. nordisch, it. nordico

nordic a. dela Nord.

* nórdic, -ă adj. De nord, septentrional: țară nordică.

nordic adj. m., pl. nordici; f. nordică, pl. nordice

nordic adj. m., pl. nordici; f. nordică, pl. nordice

nordic adj. m., pl. nordici; f. sg. nordică, pl. nordice

CONSILIUL NORDIC, organizație guvernamentală regională, creată în 1952 (își începe activitatea în 1953), în scopul promovării cooperării în domeniul politic, economic, social și cultural între țările nord-europene membre (Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia). Organe principale: Prezidiul, Consiliul, secretariatele membre din fiecare țară membră, comitetele permanente.

NORDIC adj. 1. v. arctic. 2. v. boreal.

NORDIC adj. (GEOGR.) 1. arctic, (astăzi rar) boreal, septentrional. (Regiunile ~.) 2. boreal, septentrional. (Emisfera ~.)

Nordic ≠ meridional, sudic

NORDIC, -Ă adj. Care este situat, în raport cu un punct, o regiune etc., la (sau în, spre) nord; care provine (sau este originar) din nord; care aparține nordului, popoarelor din nord; septentrional. v. boreal, arctic. Pămîntul este rătund ca un măr domnesc, care rătunjime se numește sferă și glob, coada și creasta acestui măr mare, adecă a pămîntului, se numesc poluri, unul de la meazănoapte, polul nordic, altul de la meazăzi, polul sudic. săulescu, i. 27/11. Puterile nordice (acele de la miazănoapte) cu greu vor cunoaște pe guvernul cel nou. ar (1834), 42¹/12. Spurcoaica... este foarte rară în Germania și în țările mai nordice. j. cihac, i. n. 108/16. Însușimea acestui ac este a se îndrepta cu un capăt la polul nordic (meazănoapte), iar cu altul la cel austral (miazăzi). asachi, l. 651/37. Precum lățimea este nordică au sudică, aseminea lungimea poate fi ostică sau vestică. fabian-bob, 19/5. S-au dat poronci ca trupele ce să întrunisă pe marginea nordică... să se informeze în brigade. ar (1839), 42¹/38. Polul nordic (de meazănoapte). ic. lum. (1840), 621/12. Spre nord de la dînsul [de ecuator], acul se pleacă spre pămînt cu polul seu cel nordic, iar spre sud cu cel sudic. stamati, f. 132/16, cf. pontbriant, d. Își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros, asemenea zeilor întunecați din epopeile nordice. eminescu, n. 34. Polul nordic formează unul din aceste puncte interesante unde esploratorii își îndreaptă atențiunea din toate părțile. f (1880), 249. În formarea poporului francez intră o mare proporție de sînge nordic. oprescu, i. a. iii, 16. Regiunile nordice... n-au clima prielnică. scînteia, 1952, nr. 2 499. Caracterul de platformă apare evident și deosebește profund Dobrogea sudică de cea nordică. oncescu, g. 64. Cuvintele germane din terminologia exploatării forestiere și a plutăritului au pătruns... din graiurile populare germane vorbite în părțile nordice ale țării. arvinte, term. 36. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte dintr-o populație care trăiește în regiunile de nord ale globului sau care are însușiri specifice oamenilor din nord. D-ta și iubita d-tale consoartă nu sînteți occidentali, nici nordici. caragiale, o. vii, 47. E un bărbat înalt, cu trup puternic și buze cărnoase, blond, ...figură de nordic. sahia, u.r.s.s. 189. Nordicii, din țara negurilor, ar fi... romantici. oprescu, i. a. iii, 15. – pl.: nordici, -ce. – Din germ. nordisch, fr. nordique, it. nordico.