mișelește av [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 66^v/24 / E: mișel + -ește] 1 (înv) în mod sărăcăcios Cf mișel (1). 2 Ca un mișel (22) Si: netrebnic. 3 Ca un laș.

MIȘELEȘTE adv. Ca un mișel, în chip mișelesc, netrebnic, nedemn. Ca gîndul se repezi, smuci arma din mîna flăcăului și-o rupse la fugă, mișelește. MIRONESCU, S. A. 74. Tăiatu-m-ai tîlhărește, Fugitu-mi-ai mișelește. ALECSANDRI, P. P. 74.

MIȘELEȘTE adv. În felul mișeilor; ca mișeii. /mișel + suf. ~ește

mișeléște adv. Ca mișeiĭ.

mișelesc a. de mișel: fapte mișelești. ║ mișelește adv. într’un chip mișelesc, prin trădare: fu omorît mișelește.

mișelește adv.

MIȘELEȘTE adv. netrebnic, ticăloșește, (livr.) infam. (S-a purtat ~.)

MIȘELEȘTE adv. v. sărăcăcios.

mișelește adv. v. SĂRĂCĂCIOS.

MIȘELEȘTE adv. netrebnic, ticăloșește, (livr.) infam. (S-a purtat ~.)

mișelesc, -ească adj. (despre fapte, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) abject, infam, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, turpid, <livr.> ignobil, sacrileg, <înv. și pop.> scârnav, <pop. și fam.> parșiv, <reg.> chiolhănos, cotăzit, hârlav, <înv.> blestemățesc, fărădelege, ocărât, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaș, verigășos, <fig.> infect, murdar, sordid, <fig.; rar> lamentabil, <fig.; pop. și fam.> spurcat².

MIȘELÉȘTE adv. 1. (Învechit) În mod sărăcăcios, ca un om sărac. Cf. m i ș e l (I 1). Îmbrăcîndu-să deasupra mișeleaște, mearse la muntele unde era sv[î]nt[u]l. DOSOFTEI, V. S. februarie 66^v/24. 2. Ca un mișel (I 6); în mod netrebnic, in chip mîrșav; ca un laș, ca un fricos. Boierii. . . surprinși mișâlește pe din dos, fără arme, cădeau. NEGRUZZI, S. I, 152, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Va scoate inelul ce mi-a tras din deget, mișelește. ISPIRESCU, L. 107, cf. DDRF. Smunci arma din mîna flăcăului și-o rupse la fugă, mișelește. MIRONESCU, S. A. 74. Tăiatu-m-ai tîlhărește, fugitu-mi-ai mișelește. ALECSANDRI, P. P. 74. De m-ai junghiat hoțește, Mi-ai fugit și mișelește. TEODORESCU, P. P. 583. ◊ (în context figurat) Sufletul. . . se întreba dacă nu cumva vreo durere adîncă plînge în întuneric și-l pîndește, gata să-l doboare mișelește, pe la spate. PETICĂ, O. 431. - Mișel + suf. -ește.