MEZOZOIC, -Ă, mezozoici, -ce, adj., s. n. 1. S. n. Eră geologică caracterizată prin mișcări importante ale scoarței Pământului și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși; eră secundară. 2. Adj. Care aparține erei mezozoice (1), care se referă la această eră; secundar². [Pr.: -zo-ic] – Din fr. mésozoïque.

mezozoic, ~ă [At: MEHEDINIȚI, G. F. 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mésozoïque] 1 a Care aparține celei de-a patra ere geologice Si: secundar. 2 a Care se referă la cea de-a patra eră geologică Si: secundar. 3 s A patra eră geologică, caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pământești și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși Si: era secundară. 4 s Grupă de straturi geologice din mezozoic (3).

MEZOZOIC, -Ă, mezozoici, -ce, adj., s. n. 1. S. n. Eră geologică caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pământului și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși; eră secundară. 2. Adj. Care aparține erei mezozoice (1), care se referă la această eră; secundar². [Pr.: -zo-ic] – Din fr. mésozoïque.

MEZOZOIC, -Ă, mezozoici, -e, adj. (Mai ales în expr.) Era mezozoică (și substantivat, n.) = a doua eră geologică, cuprinsă între era paleozoică și cea neozoică și caracterizată prin predominarea reptilelor și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși; era secundară. Pronunțat: -zo-ic.

MEZOZOIC s.n. Eră (grupă) geologică cuprinsă între paleozoic și neozoic, în care apar pentru prima dată mamifere, păsări și pești osoși; era secundară. / adj. Care aparține acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. mésozoïque, cf. gr. mesos – mijlociu, zoe – viață].

MEZOZOIC, -Ă, mezozoici, -e, adj., s. n. (Din) a treia eră geologică, între paleozoic și neozoic, în care au apărut pentru prima dată mamifere, păsări și pești osoși; era secundară. (din fr. mésozoïque)

MEZOZOIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de era geologică cuprinsă între paleozoic și neozoic. 2) Care datează din această eră. [Sil. -zo-ic] /<fr. mézozoïque

mezozoic¹ (desp. -zo-ic) adj. m., pl. mezozoici; f. mezozoică, pl. mezozoice

mezozoic¹ (-zo-ic) adj. m., pl. mezozoici; f. mezozoică, pl. mezozoice

mezozoic adj. m. (sil. -zo-ic), pl. mezozoici; f. sg. mezozoică, pl. mezozoice

mesozoic

MEZOZOIC adj. (GEOL.) secundar. (Era ~.)

MEZOZOIC adj. (GEOL.) secundar. (Era ~.)

MEZO- (MESO-) „centru, mediu; central, median”. ◊ gr. mesos „de mijloc, intermediar, median” > fr. méso-, germ., id., it. id., engl. id. > rom. mezo- și meso-. □ ~aerofit (v. aero-, v. -fil₁), adj., (despre plante) care este parțial aerofil; ~biotic (v. -biotic), adj., (despre semințe sau propagule) care, în condiții bune de păstrare, trăiește 3-15 ani; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Strat celular din embrionul animalelor, care se află între stratul extern și cel intern. 2. Corpuscul din citoplasmă, constituentul principal al celulei, cu rol în reproducere și în transmiterea caracterelor; ~cardie (v. -cardie), s. f., deplasare patologică a inimii către mijloc; ~carp (v. -carp), s. n., strat median al pericarpului, constituind partea cărnoasă a unui fruct; ~cefal (v. -cefal), adj., care are cutia craniană de formă intermediară între brahicefal și dolihocefal; ~ciclu (v. -ciclu), s. n., strat de celule parenchimatice, situat între floem și xilem; ~cist (v. -cist), s. n., nucleu central al sacului embrionar; ~coloid (v. colo-₂, v. -id), s. m., substanță coloidală polimerizată, cu gradul de polimerizare între 100 și 1000; ~colopexie (v. colo-₂, v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a mezecolonului la peretele abdominal; ~cotil (v. -cotil), s. n., porțiune a tulpiniței gramineelor, cuprinsă între cotiledon și coleoptil; ~dendrobiont (v. dendro-, v. -biont), s. n., organism al cărui biotop se găsește în scoarța copacilor; ~derm (v. -derm), s. n., 1. Strat median al țesutului capsulei, la biofite. 2. Foiță mijlocie a embrionului, situată între ectoderm și endoderm, din care se dezvoltă oasele și mușchii; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., tip de fenerofite sempervirescente, cu mugurii de reînnoire neacoperiți în anotimpul nefavorabil; ~fil₁ (v. -fil₁), adj., (despre microorganisme) care se dezvoltă la temperaturi medii; ~fil₂ (v. -fil₂), s. n., țesut cuprins între epiderma superioară și cea inferioară a frunzei, format din celule care conțin clorofilă; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc și se dezvoltă în condiții de temperatură și umiditate mijlocii; ~fotic (v. -fotic), adj., care necesită lumină de intensitate mediocră; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Tip de fecundație care face trecere între bazigamie și acrogamie. 2. Pătrundere a tubului polinic prin peretele integumentului ovular, iar nu prin micropil; ~gastru (v. -gastru), s. n., regiune mijlocie a abdomenului; ~glee (v. -glee), s. f., masă gelatinoasă care se află între straturile extern și intern ale corpului spongierilor și celenteratelor; ~glie (v. -glie), s. f., tip de fagocit amiboid din țesutul nevralgic; ~halin (v. -halin), adj., care conține clorură de sodiu în procent de 3-10‰; ~hidrofite (v. hidro-₁, v. -fit), s. f. pl., specii de hidrofite din locurile relativ umede; ~higrofitic (v. higro-, v. -fitic), adj., care este intermediar între plantele mezofitice și cele higrofitice; ~litic (v. -litic₁), adj., s. n., 1. adj., Care aparține epocii situate între paleolitic și neolitic. 2. s. n., Epoca mijlocie a pietrei, situată între paleolitic și neolitic; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a biologiei care studiază relațiile dintre organisme și factorii mediului înconjurător; ~mer (v. -mer), adj., situat în fază de mezomerie; ~merie (v. -merie), s. f., fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere din punct de vedere electronic; ~metru (v. -metru₂), s. n., cută peritoneală care leagă uterul de peretele abdominal, corespunzînd ligamentelor largi; ~morf (v. -morf), adj., relativ la o stare a materiei intermediară între cea amorfă și cea cristalină; ~oligoterme (v. oligo-, v. -term), s. f. pl., specii vegetale din stațiunile relativ reci; ~pauză (v. -pauză), s. f., strat superior al mezosferei, care face trecerea spre termosferă; ~petal (v. -petal), adj., care prezintă o poziție centrală în cadrul corolei; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zonă a citoplasmei cuprinsă între plasmalemă și tonoplast, în care sînt înglobate incluziunile citoplasmatice; ~prosop (v. -prosop), adj., (despre un individ) a cărui față este de dimensiuni mijlocii; ~rin (v. -rin), adj., (despre un individ) cu nas relativ îngust și înalt; ~rinie (mesorinie) (v. -rinie), s. f., 1. Situație în care deschiderea anterioară a fiecărei fose nazale este aproximativ de două ori mai înaltă decît lată. 2. (În somatometrie) Nas moderat de lung și de lat; ~saprofite (v. sapro-, v. -fit), s. f. pl., ciuperci ale căror micelii se află în interiorul plantei în curs de descompunere, avînd corpurile de fructificare însă la exterior; ~scaf (v. -scaf), s. n., navă care posedă calitățile submarinelor și ale batiscafelor, utilizată în cercetările subacvatice de adîncime medie; ~sferă (v. -sferă), s. f., 1. Strat al atmosferei cuprins între stratosferă și ionosferă. 2. Înveliș cuprins între 1200 și 2900 km în adîncimea globului pămîntesc; ~sperm (v. -sperm), s. n., strat median cărnos din tegumentul seminal; ~spor (v. -spor), s. m., 1. Porțiune mediană a sporului. 2. Teleutospor unicelular; ~stilie (v. -stilie), s. f., heterostilie în care predomină stilele de lungime mijlocie; ~term (mesoterm) (v. -term), adj., (despre vegetale) care prezintă afinitate pentru regiunile cu temperatură medie; ~termofil (v. termo-, v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește în zonele cu climat temperat; ~termofită (v. termo-, v. fit), s. f., comunitate vegetală specifică zonei temperate; ~trof (v. -trof), adj., (despre apele dulci) care este relativ bogat în substanțe hrănitoare dizolvate, cu pH-ul cuprins între 6 și 7; ~xerofite (v. xero-, v. -fit), s. f. pl., specii de plante din locuri expuse temporar uscăciunii relative; ~xerofitic (v. xero-, v. -fitic), adj., care crește în regiuni mai uscate decît plantele mezofitice; ~zaur (mesosaur) (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă în formă de șarpe, lungă pînă la 12 m, care a trăit în mările din cretacic; ~zoic (v., -zoic), adj., s. n., 1. adj., Care aparține erei mezozoice. 2. s. n., Eră geologică intermediară între paleozoic și neozoic, în care au apărut mamiferele, păsările și peștii osoși; ~zom (v. -zom), adj., s. m., 1. adj., (Despre un individ) Care este de statură mijlocie. 2. s. m., Structură a membranei bacteriene, care intervine în diviziunea celulară și în fotosinteză.

MEZOZOlC, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparține celei de-a patra ere geologice, care se referă la această eră; secundar. După sfîrșitul erei paleozoice, vulcanii se potolesc însă și începe o nouă eră, cea mezozoică. MEHEDINȚI, G. F. Depozitele paleozoice râmînînd ascunse pe mare întindere sub cele mezozoice, regiunea are o înfățișare cu totul alta decît a celei precedente. ONCESCU, G. 37. 2. Subst. A patra eră geologică, caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pămîntești și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși; era secundară. DICȚ. 3. Grupă de straturi geologice din mezozoic (2). DICȚ. – Pl.: mezozoici, -ce. – Din fr. mésozoïque.