MEZOZOlC, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparține celei de-a patra ere geologice, care se referă la această eră; secundar. După sfîrșitul erei paleozoice, vulcanii se potolesc însă și începe o nouă eră, cea mezozoică. MEHEDINȚI, G. F. Depozitele paleozoice râmînînd ascunse pe mare întindere sub cele mezozoice, regiunea are o înfățișare cu totul alta decît a celei precedente. ONCESCU, G. 37. 2. Subst. A patra eră geologică, caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pămîntești și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși; era secundară. DICȚ. 3. Grupă de straturi geologice din mezozoic (2). DICȚ. – Pl.: mezozoici, -ce. – Din fr. mésozoïque.