18 definiții pentru metateză
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- specializate (5)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
METATEZĂ, metateze, s. f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt. – Din fr. métathèse.
METATEZĂ, metateze, s. f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt. – Din fr. métathèse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
metateză sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ze / E: fr métathèse] Fenomen fonetic care constă în schimbarea locului unui sunet, sau a unui grup de sunete în interiorul unui cuvânt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METATEZĂ, metateze, s. f. Fenomen fonetic constînd în intervertirea a două sunete sau a două grupuri de sunete în interiorul unui cuvînt. De la «porfiriu» s-a ajuns, prin metateză, la forma «profiriu»; tot prin metateză s-a ajuns de la forma veche «frătat» la forma de astăzi «fîrtat» ▭ Diftongii «or» și «ol» din slava comună au suferit, în limbile slave meridionale, metateza «ra», «la». ROSETTI, I. SE. 70.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METATEZĂ s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete într-un cuvînt. ♦ Schimbare accidentală a locului unui cuvînt într-o propoziție. 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. [< fr. métathèse, cf. gr. metathesis – deplasare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
METATEZĂ s. f. 1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt. 2. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. (< fr. métathèse, gr. metathesis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
METATEZĂ ~e f. lingv. Schimbare a ordinii unor sunete sau a unor silabe într-un cuvânt. /<fr. métathese
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
metateză f. transpunerea unei litere într’o vorbă: ex. integru-întregu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*metatéză f., pl. e (vgr. metáthesis. V. teză). Gram. Transpozițiune, schimbarea sunetelor unu în locu altuĭa într’un cuvînt, ca rom. frumos d. lat. formosus.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
metateză s. f., g.-d. art. metatezei; pl. metateze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
metateză s. f., g.-d. art. metatezei; pl. metateze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
metateză s. f., g.-d. art. metatezei; pl. metateze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
metateză, -ze.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
METATEZĂ s. f. (< fr. métathèse, cf. gr. metathesis „deplasare”): modificare fonetică condiționată care constă în schimbarea locului sunetelor (în special al consoanelor l și r) sau al silabelor dintr-un cuvânt. M. se constată mai ales în fazele de trecere de la latină la română, în momentul împrumutării unui cuvânt dintr-o limbă străină, în momentul pătrunderii unui cuvânt cult din limba literară în dialecte sau în graiuri și la copiii care învață să vorbească. Astfel: lat. fimbria > lat. popular *frimbia > rom. frânghie; lat. integrum > rom. întreg; lat. paludem > lat. popular padulem > rom. pădure; lat. percipere > rom. pricepe; v. sl. protivĭniku > rom. veche protivnic > româna modernă și actuală potrivnic; bg. krastavița > româna veche crastavete > româna modernă și actuală castravete; bg. pritoča, scr. pritocĭtĭ > rom. pritoci > rom. reg. pitroci; rom. pitula > rom. reg. tupila; capră > crapă, portocală > potrocală, potcoavă > poctoavă, sculptură > scluptură etc. (acestea patru din urmă sunt, desigur, nerecomandabile).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
metateză (gr. metathesis „deplasare”, „schimbare de loc”), figură lingvistică în primul rând, care constă în schimbarea locului unui sunet ori chiar al unei silabe într-un cuvânt (A): „Peste coada-i de păr negru poartă-o vânătă chitie [tichie].” (Alecsandri) • Ca figură retorică, m. se numește locul în discurs în care oratorul amintește auditorului evenimente din trecut, ori i se prezintă evenimente ale viitorului ori se anticipează obiecțiile posibile ale adversarului.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
metateză fonologică v. metateză.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
metateză retorică v. metateză.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
metateză sintactică v. metateză.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
METATÉZĂ s. f. Fenomen fonetic care constă în schimbarea locului unui sunet (sau a unui grup de sunete) în interiorul unui cuvînț. Cf. PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU. Metateza este în limba română. . . un fenomen foarte des. PUȘCARIU,l. R. I, 66, cf. 249, 285. Asimilația, disimilația, metateza. . . se produc în tot felul de limbi. IORDAN, L. R. 169, cf. GRAUR, I. L. 62, ROSETTI, I. SL. 70, SCL 1 957, 104. - Pl.: metateze. – Din fr. métathèse.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
metateză, metatezesubstantiv feminin
- 1. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- De la «porfiriu» s-a ajuns, prin metateză, la forma «profiriu»; tot prin metateză s-a ajuns de la forma veche «frătat» la forma de astăzi «fârtat». DLRLC
- Diftongii «or» și «ol» din slava comună au suferit, în limbile slave meridionale, metateza «ra», «la». ROSETTI, I. SE. 70. DLRLC
- 1.1. Schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție. DN
-
- 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. DN
etimologie:
- métathèse DEX '09 DEX '98 DN