METATÉZĂ s. f. Fenomen fonetic care constă în schimbarea locului unui sunet (sau a unui grup de sunete) în interiorul unui cuvînț. Cf. PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU. Metateza este în limba română. . . un fenomen foarte des. PUȘCARIU,l. R. I, 66, cf. 249, 285. Asimilația, disimilația, metateza. . . se produc în tot felul de limbi. IORDAN, L. R. 169, cf. GRAUR, I. L. 62, ROSETTI, I. SL. 70, SCL 1 957, 104. - Pl.: metateze. – Din fr. métathèse.