metateză (gr. metathesis „deplasare”, „schimbare de loc”), figură lingvistică în primul rând, care constă în schimbarea locului unui sunet ori chiar al unei silabe într-un cuvânt (A): „Peste coada-i de păr negru poartă-o vânătă chitie [tichie].” (Alecsandri) • Ca figură retorică, m. se numește locul în discurs în care oratorul amintește auditorului evenimente din trecut, ori i se prezintă evenimente ale viitorului ori se anticipează obiecțiile posibile ale adversarului.