8 definiții pentru metafizic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filosofiei care studiază știința despre ființa ca ființă (Aristotel), domeniul suprasensibilului de dincolo de lumea exterioară (Thomas d’Aquino), stabilirea principiilor prime indubitabile ale existenței și cunoașterii (Descartes, Spinoza, Leibnitz), cercetarea critică a condițiilor de posibilitate a gândirii noastre (Kant) etc. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din ngr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.

METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.

METAFÍZIC1, metafizici, s. m. (Învechit) Metafizician. Metafizicul nostru se apropie să se uite, și razele pătrunseră printr-o ușă și-i loviră fața. EMINESCU, N. 34.

metafizic a. 1. ce ține de metafizică; 2. fig. prea abstract. ║ m. cel ce studiază metafizica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metafízic adj. m., s. m., pl. metafízici; f. sg. metafízică, pl. metafízice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: metafizic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metafizic
  • metafizicul
  • metafizicu‑
plural
  • metafizici
  • metafizicii
genitiv-dativ singular
  • metafizic
  • metafizicului
plural
  • metafizici
  • metafizicilor
vocativ singular
  • metafizicule
  • metafizice
plural
  • metafizicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metafizic (s.m.)

etimologie: