17 definiții pentru melopee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELOPÉE, melopei, s. f. Melodie lentă, ritmică și monotonă, care acompania în trecut o declamație; p. ext. compoziție muzicală, melodie. – Din fr. mélopée.

MELOPÉE, melopei, s. f. Melodie lentă, ritmică și monotonă, care acompania în trecut o declamație; p. ext. compoziție muzicală, melodie. – Din fr. mélopée.

melopee sf [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ei, (rar) ~ / E: fr mélopée] 1 Artă a declamației la vechii greci. 2 Artă a de a compune muzică pentru versuri. 3 Totalitate a regulilor compoziției muzicale. 4 Melodie lentă, ritmică, monotonă, care exprimă tristețe, melancolie și care acompania altădată o declamație Vz recitativ. 5 (Pex) Compoziție muzicală Vz melodie (2).

MELOPÉE, melopei, s. f. Melodie lentă, ritmică și monotonă, cu un caracter melancolic, trist, care (mai ales în trecut) acompania o declamație; recitativ. Copilul luă cartea și reîncepu monoton, ca o melopee a plictiselii «Fierul, fonta și oțelul... Fierul...». C. PETRESCU, Î. II 166. ◊ Fig. Dulce și tristă, melopeea bietului greieruș parcă vine din trecutul veșnic și tremură spre întunecatul viitor. SADOVEANU, O. VI 408. ♦ Bucată muzicală, melodie. Cvatorul rusesc cînta o melopee gravă și tristă. C. PETRESCU, C. V. 314. Opera Guilom Tell a lui Rossini... Ce minunată interpretațiune a vieței vînătorești este, în adevăr, această măiastră melopee. ODOBESCU, S. III 93. – Pl. și: melopee (TOPÎRCEANU, B. 52).

MELOPÉE s.f. 1. Arta declamației la vechii greci; arta de a compune muzică (pentru versuri). 2. Melodie monotonă, lentă, dar ritmică; recitativ. ♦ Melodie. [Pron. -pe-e, pl. -ei, -ee. / < fr. mélopée, cf. lat. melopoeia, gr. melopoiia < gr. melos – cântec, poiein – a face].

MELOPÉE s. f. 1. (la vechii greci) ansamblu de reguli referitoare la cânt. 2. declamație muzicală, de formă liberă; (p. ext.) melodie monotonă lentă. (< fr. mélopée)

melopee f. 1. arta de a declama versurile la cei vechi; 2. arta de a pune cuvinte în muzică.

*melopéĭe f., pl. (vgr. melopoiia, d. mélos, cîntec și poiéo, fac; lat. melopoeia. V. epo- și onomato-peĭe). La vechiĭ Grecĭ, totalitatea regulelor compuneriĭ muzicale. Azĭ, cîntec ritmic care acompaniază o declamațiune. Fig. Recitativ, cîntec monoton.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

melopée s. f., art. melopéea, g.-d. art. melopéii; pl. melopéi, art. melopéile (-pe-i-)

melopée s. f., art. melopéea, g.-d. art. melopéii; pl. melopéi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MELOPÉE s. v. recitativ.

MELOPÉE s. v. cântec, compoziție, melodie, muzică.

melopee s. v. CÎNTEC. COMPOZIȚIE. MELODIE. MUZICĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

melopee (< gr. μελοποιία [melopoiia]), termen folosit în muzica greacă* veche pentru a desemna arta îmbinării regulilor de compoziție pentru realizarea unei melodii*. În muzica contemporană, lucrările cu acest titlu sunt lucrări în general instr. (destinate unui instr. solistic monodic*).

MELO-2 „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-.~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.

Intrare: melopee
melopee1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F143)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melopee
  • melopeea
plural
  • melopei
  • melopeile
genitiv-dativ singular
  • melopei
  • melopeii
plural
  • melopei
  • melopeilor
vocativ singular
plural
melopee2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F142)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melopee
  • melopeea
plural
  • melopee
  • melopeele
genitiv-dativ singular
  • melopee
  • melopeei
plural
  • melopee
  • melopeelor
vocativ singular
plural

melopee

  • 1. Melodie lentă, ritmică și monotonă, care acompania în trecut o declamație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: recitativ 2 exemple
    exemple
    • Copilul luă cartea și reîncepu monoton, ca o melopee a plictiselii «Fierul, fonta și oțelul... Fierul...». C. PETRESCU, Î. II 166.
      surse: DLRLC
    • figurat Dulce și tristă, melopeea bietului greieruș parcă vine din trecutul veșnic și tremură spre întunecatul viitor. SADOVEANU, O. VI 408.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Compoziție muzicală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: compoziție cântec melodie muzică 2 exemple
      exemple
      • Cvatorul rusesc cînta o melopee gravă și tristă. C. PETRESCU, C. V. 314.
        surse: DLRLC
      • Opera Guilom Tell a lui Rossini... Ce minunată interpretațiune a vieței vînătorești este, în adevăr, această măiastră melopee. ODOBESCU, S. III 93.
        surse: DLRLC
  • 2. (numai) singular Arta declamației la vechii greci; arta de a compune muzică (pentru versuri).
    surse: DN

etimologie: