Definiția cu ID-ul 1267735:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDIU1 s. n. 1. Natura înconjurătoare în care se găsesc ființele și lucrurile. Cf. LM. [Animalele] s-au selecționat. . . și s-au adaptat diferitelor medii. ANGHEL, PR. 74. Mediul pune la dispoziția ființei vii materia din care se compune, energiile pe care le cheltuiește și excitanții care o pun în mișcare. MARINESCU, P. A. 44, cf. IONESCU-MUSCEL, FIL. 166. Sînt autorul unei teorii cu privire la organism și mediu, care va face vîlvă. BENIUC. M. C. I. 113. ♦ (Adesea în sintagma mediu de cultură) Soluție, substanță etc. nutritivă, folosită pentru culturi de microorganisme. Pentru a păstra proprietățile speciale ale bacteriilor, trebuie să le cultivăm pe mediul care le este cel mai favorabil. BABEȘ, O. A. I, 46. Prepară și vînd acești bacili, înmulțiți în tuburi de sticlă pe medii de gelozâ (gelatină) sau bulion. CARABELLA, A. D. 24. ♦ Sistem sau ansamblu de sisteme fizico-chimice în care se prcduce un fenomen. Un corp prin care trec razele luminei, fizicii îi dau numire de mediu (medium). BARASCH, M. III, 32/8. Lumina trece dintr-un mediu într-altul. CULIANU, C. 140. 2. (De obicei urmat de determinări) Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. V. a m b i a n ț ă, a n t u r a j. Cunoașterea mediului în care a viețuit doamna Stanca. F (1877). 2. La Eminescu se oglindește mediul cult, unde femeia, cel puțin uneori și în anumite momente, e egală bărbatului. GHEREA, ST. CR. III, 278. Traducerea e relativ bună pentru timpul și mediul în care s-a făcut. BUL. COM. IST. II, 34. Faptele se petrec într-un mediu orășenesc și între persoane aproape caragialiane. IBRĂILEANU, S. 4. Scriitorul, pe lîngă însușirile pe care le-a moștenit de la părinți, e înrîurit de mediul social și de condițiile speciale în care i-i dat să trăiască. SADOVEANU, E. 77. Ibrăileanu a întrebuințat metode care explică autorul prin influența mediului social. RALEA, S. T. I, 42. Prin Germania se punea destul de puțin preț pe îmbrăcăminte în mediul științific în care lucram eu. BENIUC, M. C. I, 38. Mediul social determină ideile, sentimentele, viața și munca scriitorului. V. ROM. decembrie 1 953, 265. Scriitorul a cunoscut îndeaproape și mediul orășelului provincial și cel al satului. ib. octombrie 1955, 68. 3. Persoană care are însușirea de a putea fi trecută în stare de hipnoză, de transă și despre care, în practicile oculte, se crede că poate comunica cu spiritele, servind ca intermediar între ele și cei vii. Chemarea sufletului lui Socrate de un medium oarecare. MACEDONSKI, O. IV, 143. Semnalele au durat numai atît timp cît mediumul s-a aflat în stare de transă. ENC. TEHN. I, 106. – Pl.: medii. – Și: (rar) médium (pronunțat : -di-um; pl. mediumuri) s. n. – Din lat. medium.