17 definiții pentru macerație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACERAȚIE, macerații, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération.

MACERAȚIE, macerații, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération.

macerație sf [At: MAN. SĂNĂT. 160 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr macération] 1 Macerare (1). 2 (Pex) Proces suferit de corpul supus macerării (1). 3 (Teh; nob) Decantare lentă a fontei topite.

MACERAȚIE, macerații, s. f. Macerare.

MACERAȚIE s.f. Macerare. [Gen. -iei, var. macerațiune s.f. / cf. fr. macération, lat. maceratio].

MACERAȚIE s. f. macerare. (< fr. macération)

MACERAȚIUNE s.f. v. macerație.

macerați(un)e f. operațiune chimică prin care se lasă un corp solid să se topiască într’un lichid: vinurile medicale se prepară prin macerațiune.

*macerațiúne f. (lat. macerátio, -ónis). Acțiunea de a macera o subtunță, infuziune cu apă rece. Pin ext. Curățirea lentă a fonteĭ topite lăsate în liniște. Fig. Mortificațiune, chinuirea corpuluĭ crezînd că asta îĭ place luĭ Dumnezeŭ. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

macerație (desp. -ți-e) s. f., art. macerația (desp. -ți-a), g.-d. art. macerației; pl. macerații, art. macerațiile (desp. -ți-i-)

macerație (-ți-e) s. f., art. macerația (-ți-a), g.-d. art. macerației; pl. macerații, art. macerațiile (-ți-i-)

macerație s. f. (sil. -ți-e), art. macerația (sil. -ți-a), g.-d. art. macerației; pl. macerații, art. macerațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MACERAȚIE s. macerare, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor flori.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACERAȚIE s. f. 1. Macerare; p. e x t. procesul suferit de corpul supus macerării. Pentru macerațiuni lasă substanța a sta mai multă sau mai puțină vreme în apă rece. MAN. SĂNĂT. 160, cf. BARCiANU, ALEXI, W. De macerațiune ne servim numai în cazurile cînd lichidul să strică sau să volatilizează prin căldură, BIANU, D. S. 437. Prin macerație cu acid cromic, celulele se individualizează. IONESCU-MUSCEL, FIL. 329. 2. (Tehn.; neobișnuit) "Curățirea lentă a fontei topite lăsată în liniște1. V. decantare. SCRIBAN, D. - Pl.: macerații. – Și: (învechit) macerațiúne s. f. – Din fr. macération.

Intrare: macerație
macerație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macerație
  • macerația
plural
  • macerații
  • macerațiile
genitiv-dativ singular
  • macerații
  • macerației
plural
  • macerații
  • macerațiilor
vocativ singular
plural
macerațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macerațiune
  • macerațiunea
plural
  • macerațiuni
  • macerațiunile
genitiv-dativ singular
  • macerațiuni
  • macerațiunii
plural
  • macerațiuni
  • macerațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

macerație, macerațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.