Definiția cu ID-ul 1250836:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACERAȚIE s. f. 1. Macerare; p. e x t. procesul suferit de corpul supus macerării. Pentru macerațiuni lasă substanța a sta mai multă sau mai puțină vreme în apă rece. MAN. SĂNĂT. 160, cf. BARCiANU, ALEXI, W. De macerațiune ne servim numai în cazurile cînd lichidul să strică sau să volatilizează prin căldură, BIANU, D. S. 437. Prin macerație cu acid cromic, celulele se individualizează. IONESCU-MUSCEL, FIL. 329. 2. (Tehn.; neobișnuit) "Curățirea lentă a fontei topite lăsată în liniște1. V. decantare. SCRIBAN, D. - Pl.: macerații. – Și: (învechit) macerațiúne s. f. – Din fr. macération.