macerare sf [At: ALEXI, W. / V: (pop) măc~ / Pl: ~rări / E: macera] 1 Menținere a unui corp vreme îndelungată într-un solvent, la rece, pentru a-l face să elimine particulele solubile Si: macerație (1), (pop) plămădeală. 2 Eliminare de particule solide de către un corp menținut într-un solvent.

MACERARE, macerări, s. f. Acțiunea de a macera și rezultatul ei.

MACERARE s.f. Acțiunea de a macera; macerație. [< macera].

macerațiune sf vz macerație

măcerare sf vz macerare

*macerațiúne f. (lat. macerátio, -ónis). Acțiunea de a macera o subtunță, infuziune cu apă rece. Pin ext. Curățirea lentă a fonteĭ topite lăsate în liniște. Fig. Mortificațiune, chinuirea corpuluĭ crezînd că asta îĭ place luĭ Dumnezeŭ. – Și -áție și -áre.

macerare s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări

macerare s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări

macerare s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări

MACERARE s. macerație, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor fructe.)

MACERARE s. macerație, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor fructe.)

MACERARE s. f. Acțiunea de a (s e) macera; macerație (1), (popular) plămădeală. Cf. ALEXI, W. - Pl.: macerări. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măceráre s. f. PONTBRIANT, D. - V. macera.

MĂCERARE s. f. v. macerare.