7 definiții pentru măritat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRITÁT1 s. n. Faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit2. ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita.

MĂRITÁT1 s. n. Faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit2. ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita.

măritat1 sn [At: VARLAAM, C. 47 / E: mărita] 1 Unire a unei femei cu un bărbat prin căsătorie Si: măritiș (1), (asr) măritare (1), (pop) mărit2 (1), mărituș. 2 Situație în care se află o femeie căsătorită Si: căsnicie, căsătorie. 3 (D. femei; îla) De ~ Care are vârsta potrivită pentru căsătorie.

MĂRITÁT s. n. Faptul de a (s e) mărita; măritiș, căsătorie. Nu voia să audă de măritat, negruzzi, S. i 105. Vai de măritatul tău, Că te-ai măritat cu dracu Și ți-i beutor bărbatu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185. ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) în vîrstă potrivită pentru căsătorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRITAT s. căsătorie, măritiș, (rar) măritare, (pop.) mărit. (~ unei femei.)

Intrare: măritat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măritat
  • măritatul
  • măritatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măritat
  • măritatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măritat (s.n.)

etimologie:

  • vezi mărita
    surse: DEX '09 DEX '98