14 definiții pentru mărime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRÍME, mărimi, s. f. 1. Însușirea de a fi mare1; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ (Fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir. ◊ Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (Astron.) Mărime stelară = măsură a strălucirii aparente a unei stele, exprimată printr-un număr care este cu atât mai mic cu cât strălucirea astrului este mai mare; magnitudine. ♦ (Mat.) Generalizare a unor noțiuni concrete, ca lungime, arie, masă etc. 2. Durată. 3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concr.) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș. 4. (Înv.) Noblețe sufletească, mărinimie. 5. (Înv.) Mândrie, aroganță, trufie. – Mare1 + suf. -ime.

mărime sf [At: PARACLIS (1639), 252 / Pl: ~mi, (reg, 6, 7, 8) ~muri / E: mare1 + -ime] 1 (Dimensional) Însușire de a fi mare1 (1) Si: dimensiune, proporție, întindere, (îvr) mărie1 (1), (înv) mărire (2). 2 (Csn) Cantitate sau număr mare. 3 (Durativ) Perioadă de timp în care se desfășoară o acțiune, un proces, un fenomen etc. Si: durată. 4 (Cu sens calitativ sau intensiv) Importanță. 5 (Înv) Tărie deosebită Si: forță, mărire (10), putere, (înv) mărie (3). 6 Loc de frunte într-o anumită ierarhie socială Si: rang, demnitate, putere, mărire (13), (îvp) mărie1 (5). 7 Faimă. 8 (Ccr; mpl; irn) Persoană care deține un loc improtant în ierarhia socială Si: cârmuitor, demnitar, fruntaș, mărire (16), (Trs) măreață Vz față, obraz. 9 (Îvr) Mărie1 (5). 10 (Înv) Grandoare. 11 (Înv) Mândrie. 12 (Înv; de obicei urmat de „de suflet”) Mărinimie. 13 (Nob) Maturitate.

MĂRÍME, mărimi, s. f. 1. Însușirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ (Fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir. ◊ Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (Astron.) Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine. ♦ (Mat.) Fiecare dintre elementele unei mulțimi abstracte atașate unui spațiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni și având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spațiu. 2. Durată. 3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concr.) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș. 4. (Înv.) Noblețe sufletească, mărinimie. 5. (Înv.) Mândrie, aroganță, trufie. – Mare + suf. -ime.

MĂRÍME, mărimi, s. f. 1. Faptul de a fi mare; dimensiune, întindere, volum. Vizitai orașul, pe care îl găsii sporit în mărime. NEGRUZZI, S. I 67. Ce fel de mărime avea, tată, ostrovul acela? DRĂGHICI, R. 154. ♦ (Fiz.; uneori determinat prin «scalar») Proprietate comună unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir (dacă eventual nu sînt egale). ◊ Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. Masa, temperatura, sarcina electrică și energia sînt mărimi de stare. ♦ Talie, statură, stat. De mărime mijlocie. ▭ Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil. EMINESCU, N. 38. 2. (Rar) Însemnătate, importanță. Cît de puțin a socotit mărimea puterii dușmane. GHEREA, ST. CR. I 257. 3. (Azi depreciativ; mai ales la pl.) Persoană însemnată, sus-pusă, influentă. V. mare (7). Mărimile cu monoclu și burtă, Magnați cu mîna lungă și inima scurtă. DEȘLIU, G. 18. Eu n-am nici o legătură cu mărimile care hotăresc soarta și veniturile terenurilor mele petrolifere. C. PETRESCU, A. 324. ♦ Funcție sau situație înaltă; mărire. Are un obraz pe care se citește o prostatică rîvnire la mărimi. ODOBESCU, la TDRG. 4. (Învechit, uneori determinat prin «de suflet») Mărinimie, noblețe sufletească, superioritate morală. Într-atîta slăbiciune are ș-atîta mărime. CONACHI, P. 261. Mai cu mărime de suflet s-au arătat la această întîmplare decît ceilalți. DRĂGHICI, R. 21.

MĂRÍME ~i f. 1) Valoarea dimensională a unui obiect; ceea ce se poate măsura sau calcula. ~ea casei. ~ naturală. 2) Interval de timp în care se petrece sau durează ceva; durată. 3) Dimensiunile după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. 4) Ceea ce impresionează, trezind respect și admirație. 5) Loc de frunte într-o ierarhie. 6) înv. Larghețe sufletească; generozitate; mărinimie. 7): ~ stelară intensitatea strălucirii unui astru. [G.-D. mărimii] /mare + suf. ~ime

mărime f. 1. întindere, mai ales în înălțime și grosime: frații sunt de aceeaș mărime; 2. se zice despre lucruri cari trec peste măsura obișnuită: mărimea pedepsei să corespunză cu mărimea crimei; 3. în matematice, tot ce se poate mări sau micșora; 4. fig. importanță considerabilă: mărimea unei întreprinderi. [V. mare].

mărime f. (d. mare). Calitatea de a fi mare: mărimea pămîntuluĭ, foculuĭ, bucuriiĭ. Amplitudine, întindere. Grosime, volum, dimensiune. Calibru, capacitate. Mărime de inimă, de suflet, mărinimie. Fig. Fam. Persoană însemnată, personagiŭ distins: a sta la masă cu mărimile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măríme s. f., g.-d. art. mărímii; pl. mărími

măríme s. f., g.-d. art. mărímii; pl. mărími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRÍME s. 1. v. dimensiune. 2. v. suprafață. 3. v. cantitate. 4. v. volum. 5. v. format. 6. înălțime, statură, talie. (De ~ potrivită.) 7. v. lungime. 8. v. măsură. 9. v. număr. 10. v. durată. 11. (ASTRON.) mărime stelară = magnitudine.

MĂRÍME s. v. aroganță, culanță, dărnicie, domnie, fală, forță, fudulie, generozitate, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, înălțime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, măreție, mărie, mărinimie, mărire, mândrie, orgoliu, putere, semeție, slavă, splendoare, strălucire, tărie, trufie, vanitate.

MĂRIME s. 1. dimensiune, măsură, proporție, (înv.) mărie, mărire, (fam.) calibru. (Are o ~ notabilă.) 2. întindere, suprafață. (~ unui loc.) 3. cantitate, cîtime, (înv.) cătățime. (O anumită ~ măsurabilă.) 4. capacitate, volum. (~ unui bidon.) 5. dimensiune, format. (Carte de ~ mare.) 6. înălțime, statură, talie. (De ~ potrivită.) 7. lungime. (~ unui pod.) 8. măsură, talie. (O fustă de ~ potrivită.) 9. măsură, număr. (Ce ~ ai la pantofi?) 10. durată, întindere, lungime. (~ unei zile de vară.) 11. (ASTRON.) mărime stelară = magnitudine.

mărime s. v. AROGANTĂ. CULANȚĂ. DĂRNICIE. DOMNIE. FALĂ. FORȚĂ. FUDULIE. GENEROZITATE. GLORIE. GRANDOARE. INFATUARE. INTENSITATE. ÎNĂLȚIME. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MAIESTATE. MĂREȚIE. MĂRIE. MĂRINIMIE. MĂRIRE. MÎNDRIE. ORGOLIU. PUTERE. SEMEȚIE. SLAVĂ. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE. TĂRIE. TRUFIE. VANITATE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂRÍME (< mare1) s. f. 1. Dimensiune, întindere (mare), volum, cantitate (2); proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; concr. persoană care deține un rol important în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. 2. (MAT.) Generalizare a unor noțiuni concrete, ca: lungime, arie masă etc. Alegând o m. de genul dat ca unitate de măsură, se poate exprima numeric raportul oricărei m. de acest fel față de unitate. 3. (FIZ.) Proprietate fizică a corpurilor sau a fenomenelor care implică un aspect calitativ legat de natura și de însușirile specifice ale acestora, precum și (ceea ce este caracteristic) un aspect cantitativ al lor, legat de posibilitatea formulării unui criteriu de comparație, pe baza căruia se stabilește o unitate și un procedeu de măsură. V. scalar, vectorial. 4. (STATIST.) M. medie = expresie numerică obținută ca medie prin procedee de prelucrare și de calcul, cu ajutorul căreia se poate caracteriza o colectivitate statistică, calitativ omogenă, din punctul de vedere al unei caracteristici cu niveluri individuale diferite. ◊ M. absolută = expresie numerică, în unități de măsură naturale sau valorice, care caracterizează concret m. (volumul) unui fenomen dintr-un anumit loc, într-un anumit moment sau într-o anumită perioadă. ◊ M. relativă = expresie numerică, calculată sub formă de coeficient, procent, promilă etc., care caracterizează raportul dintre două m. absolute. 5. (ASTR.) M. stelară = măsură a strălucirii aparente a unei stele sau a altui corp ceresc, exprimată printr-un număr (de obicei zecimal și care este cu atât mai mic cu cât strălucirea astrului este mai mare, putând avea și valori negative), a cărui valoare depinde de iluminarea produsă de astrul respectiv. Noțiunea de s. m. a apărut în Antichitate, când stelele vizibile cu ochiul liber au fost împărțite (de Hiparcus) în șase clase, începând cu cele mai strălucitoare. Ulterior, a fost definită de o scară de m.s., conform căreia variația de strălucire pentru o diferență de 5 m.s. este dată de raportul 100/1; aceasta este o scară logaritmică care arată că o stea de m.s. 1 este de 2,512 ori mai strălucitoare decât o stea de m.s. 2 (2,512 ≈ rădăcina de ordinul 5 din 100; 1001/5). Telescoapele moderne pot fotografia stele cu m.s. de până la 29 (tepescopul spațial Hubble).

Intrare: mărime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărime
  • mărimea
plural
  • mărimi
  • mărimile
genitiv-dativ singular
  • mărimi
  • mărimii
plural
  • mărimi
  • mărimilor
vocativ singular
plural

mărime

  • 1. Însușirea de a fi mare.
    exemple
    • Vizitai orașul, pe care îl găsii sporit în mărime. NEGRUZZI, S. I 67.
      surse: DLRLC
    • Ce fel de mărime avea, tată, ostrovul acela? DRĂGHICI, R. 154.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • De mărime mijlocie.
        surse: DLRLC
      • Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil. EMINESCU, N. 38.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • exemple
      • Cît de puțin a socotit mărimea puterii dușmane. GHEREA, ST. CR. I 257.
        surse: DLRLC
    • 1.4. fizică Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.4.1. Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Masa, temperatura, sarcina electrică și energia sunt mărimi de stare.
          surse: DLRLC
      • 1.4.2. astronomie Mărime stelară = măsură a strălucirii aparente a unei stele, exprimată printr-un număr care este cu atât mai mic cu cât strălucirea astrului este mai mare.
        surse: DEX '09 sinonime: magnitudine
    • 1.5. matematică Generalizare a unor noțiuni concrete, ca lungime, arie, masă etc.
      surse: DEX '09
    • 1.6. Dimensiunile după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte sau de încălțăminte.
      surse: NODEX
  • surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: demnitate mărire rang un exemplu
      exemple
      • Are un obraz pe care se citește o prostatică rîvnire la mărimi. ODOBESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. concretizat Persoană care deține un rol important în ierarhia socială.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: demnitar fruntaș, -ă (persoană) 2 exemple
        exemple
        • Mărimile cu monoclu și burtă, Magnați cu mîna lungă și inima scurtă. DEȘLIU, G. 18.
          surse: DLRLC
        • Eu n-am nici o legătură cu mărimile care hotăresc soarta și veniturile terenurilor mele petrolifere. C. PETRESCU, A. 324.
          surse: DLRLC
  • 4. învechit Noblețe sufletească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mărinimie 2 exemple
    exemple
    • Într-atîta slăbiciune are ș-atîta mărime. CONACHI, P. 261.
      surse: DLRLC
    • Mai cu mărime de suflet s-au arătat la această întîmplare decît ceilalți. DRĂGHICI, R. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mare + sufix -ime.
    surse: DEX '09