12 definiții pentru magnitudine

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNITUDINE, magnitudini, s. f. 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur de pământ. – Din fr. magnitude, lat. magnitudo, -inis.

magnitudine sf [At: DEX / Pl: ~ni / E: fr magnitude, lat magnitudo, -inis] 1 Mărime a unui astru. 2 Mărime care indică gradul de intensitate a unui cutremur de pământ. 3 (Pgn; d. fenomene) Amploare.

MAGNITUDINE, magnitudini, s. f. 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur. – Din fr. magnitude, lat. magnitudo, -inis.

MAGNITUDINE s.f. 1. Măreție, strălucire a unui astru. 2. Mărime a unui cutremur de pămînt. [Cf. lat. magnitudo, fr. magnitude].

MAGNITUDINE s. f. 1. măreție, strălucire a unui astru. 2. grad de intensitate a unui cutremur de pământ. (< fr. magnitude, lat. magnitudo)

magnitudine s. f.1. (geol.) Grad de intensitate (a unui cutremur de pământ) ◊ Magnitudinea cutremurului, după Scara Richter, a fost estimată la 7,3.” Sc. 6 III 77 p. 2. ◊ „Șocul principal, de magnitudine 7,4 grade [...] nu s-a mai repetat.” Sc. 10 III 77 p. 5. ◊ „În ziua de 9 martie 1979 [...] s-a produs în regiunea Vrancea [...] un cutremur cu magnitudinea de 4,4 (scara Richter).” R.l. 10 III 79 p. 5; v. și Sc. 17 IV 79 p. 6. ♦ 2. (astron.) Grad de mărime ◊ „Este vorba de o galaxie spirală, cu magnitudinea 15, care se află la o distanță de 400 milioane ani-lumină de Pământ.” Sc. 5 VI 85 p. 5 (din fr., engl. magnitude; LTR, LGG; DTP; DN, DEX – alt sens, DN3)

MAGNITUDINE ~i f. 1) Mărime stelară. 2) Mărime a unui cutremur. /<fr. magnitude, lat. magnitudo, ~inis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

magnitudine s. f., g.-d. art. magnitudinii; pl. magnitudini

magnitudine s. f., g.-d. art. magnitudinii; pl. magnitudini

magnitudine s. f., g.-d. art. magnitudinii; pl. magnitudini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAGNITUDINE s. v. mărime stelară.

MAGNITUDINE s. (ASTRON.) mărime stelară.

Intrare: magnitudine
magnitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnitudine
  • magnitudinea
plural
  • magnitudini
  • magnitudinile
genitiv-dativ singular
  • magnitudini
  • magnitudinii
plural
  • magnitudini
  • magnitudinilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magnitudine, magnitudinisubstantiv feminin

  • 1. Mărime stelară. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur de pământ. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.