13 definiții pentru mârșăvie mârșevie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRȘĂVÍE, mârșăvii, s. f. Atitudine sau faptă mârșavă; josnicie, mișelie, infamie, ticăloșie. – Mârșav + suf. -ie.

MÂRȘĂVÍE, mârșăvii, s. f. Atitudine sau faptă mârșavă; josnicie, mișelie, infamie, ticăloșie. – Mârșav + suf. -ie.

mârșăvie sf [At: CONACHI, P. 303 / V: (reg) măr~ / Pl: ~ii / E: mârșav + -ie] 1 Atitudine, faptă mârșavă (5) Si: infamie, josnicie, mișelie, ticăloșie, (reg) mârșăvenie. 2 Lașitate. 3 (Pop; gmț; îoc mărie1, maiestate, înălțime; îs) ~a voastră Termen de reverență adresat căpeteniei dracilor.

MÂRȘĂVÍE ~i f. Comportare sau faptă de om mârșav; josnicie; ticăloșie; abjecție. /mârșav + suf. ~ie

mârșăvie f. stare și faptă de mârșav.

MÎRȘĂVÍE, mîrșăvii, s. f. Mișelie, josnicie, ticăloșie, infamie. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns! ALECSANDRI, T. 1718. – Variantă: mîrșevie (ODOBESCU, S. II 38) s. f.

MÎRȘEVÍE s. f. v. mîrșăvie

MÂRȘEVÍE s. f. v. mârșăvie.

mîrșăvíe f. (d. mîrșav). Caracteru omuluĭ mîrșav. Faptă de om mîrșav.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mârșăvíe s. f., art. mârșăvía, g.-d. art. mârșăvíei; pl. mârșăvíi, art. mârșăvíile

mârșăvíe s. f., art. mârșăvía, g.-d. art. mârșăvíei; pl. mârșăvíi, art. mârșăvíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂRȘĂVÍE s. v. ticăloșie.

MÎRȘĂVIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemățîie, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)

Intrare: mârșăvie
mârșăvie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârșăvie
  • mârșăvia
plural
  • mârșăvii
  • mârșăviile
genitiv-dativ singular
  • mârșăvii
  • mârșăviei
plural
  • mârșăvii
  • mârșăviilor
vocativ singular
plural
mârșevie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârșevie
  • mârșevia
plural
  • mârșevii
  • mârșeviile
genitiv-dativ singular
  • mârșevii
  • mârșeviei
plural
  • mârșevii
  • mârșeviilor
vocativ singular
plural

mârșăvie mârșevie

etimologie:

  • Mârșav + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09