LOGODNIC, -Ă, logodnici, -e, s. m. și f. Persoană care s-a logodit (cu cineva). Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39. A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42. Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.