16 definiții pentru liric

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIRIC, -Ă, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, f.) Poezia lirică (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care aparține poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatură lirică. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care aparține muzicii de operă, referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreți) care are o astfel de voce. – Din fr. lyrique.

LIRIC, -Ă, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, f.) Poezia lirică (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care aparține poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatură lirică. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care aparține muzicii de operă, referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreți) care are o astfel de voce. – Din fr. lyrique.

liric, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / A și: liric / V: (îvr) lirec / Pl: ~ici, ~ice / E: fr lyrique] 1-2 av, a (D. creații poetice) (Într-un mod) care exprimă direct stări afective, sentimente personale, emoții etc. Si: (înv) liricesc (1), (îvr) liricon. 3 sf Gen literar care include opere ce exprimă în mod direct stări afective, sentimente și emoții. 4 sf Poezie lirică (1). 5 sf Creație lirică (1). 6 sf Totalitate a operelor lirice (1) ale unui autor, ale unui popor sau ale unei epoci. 7 a Care aparține literaturii lirice (1) Si: (înv) liricesc (2). 8 a Care este caracteristic poeziei lirice (1) Si: (înv) liricesc (3). 9 a Referitor la poezia lirică (1) Si: (înv) liricesc (4). 10-11 sm, a (Autor) de literatură lirică (1). 12 a (Fig; d. persoane) Sentimental. 13 a (Fig; d. persoane) Sensibil. 14 a (Fig; d. persoane) Emotiv (1). 15 a (Fig; d. persoane) Plin de entuziasm. 16 a (Pex; fig; d. persoane) Exaltat2 (9). 17-20 av Într-un mod liric (12-15). 21 sm Ceea ce ține de exprimarea directă a sentimentelor, a emoțiilor etc. 22 sm Ceea ce ține de latura sensibilității artistice, a subiectivității creatoare. 23 a Care aparține muzicii de operă. 24 a Referitor la muzica de operă. 25 a (D. voce) Care se caracterizează prin sonoritate calmă, lipsită de încordare. 26 a (Pex; d. cântăreți) Care are o voce caldă.

LIRIC, -Ă, lirici, -e, adj. 1. (Spre deosebire de epic și dramatic) Care exprimă sentimentele și emoțiile poetului în legătură cu realitatea. Gen liric.Se formau ca mărgăritare în fundul sufletului lui, neasemănatele-i poezii lirice. SADOVEANU, E. 132. Am citit cu multă plăcere poezioarele lirice cuprinse în scrisoarea d-voastre. ALECSANDRI, S. 33. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil. Îi păru că are nevoie de vorbe explicative și de elanuri lirice. SADOVEANU, Z. C. 41. Să se ferească de coarda lirică. CARAGIALE, O. VII 292. 2. (Despre poeți) Care scrie îndeosebi poezii lirice (1). Natura nu este pentru autorul «Păcatelor Tinerețelor»... un loc al reveriei solitare și al amintirii... cum era pentru unii din poeții lirici ai vremii. VIANU, A. P. 47. Liricul nostru străbun Orațiu. ODOBESCU, S. III 11. 3. Care se referă la muzica de operă. Opera de stat și reconsiderarea vechiului repertoriu liric [titlu]. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6.

LIRIC, -Ă adj. 1. Care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea. ◊ Gen liric = gen literar cuprinzînd opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și a emoțiilor poetului. ♦ (Fig.) Sentimental, sensibil. 2. (Despre poeți; adesea s.) Care compune poezii lirice. 3. Referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce lipsită de încordare, prin mobilitate. [Cf. fr. lyrique, lat. lyricus, gr. lyrikos < lyra – liră].

LIRIC, -Ă I. adj. 1. (despre poezii) care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea. ♦ gen ~ = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și emoțiilor poetului. ♦ (fig.) sentimental, sensibil. 2. (despre poeți; și s.) care scrie poezii lirice (1). 3. referitor la muzica de operă. ♦ (despre voce) caracterizată prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate. II. s. f. 1. totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. 2. poezia lirică, genul liric. (< fr. lyrique, lat. lyricus)

LIRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care exprimă sentimente intime prin intermediul mijloacelor artistice. Poezie ~că.Gen ~ gen literar care reflectă realitatea prin prisma sentimentelor și emoțiilor poetului. 2) fig. (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește afectivitate sporită (ca de poet); sentimental. Pornire ~că. 3) (despre poeți) Care scrie în genul liric. 4) Care ține de muzica de operă. Comedie ~că. Teatru ~. 5) (despre voce) Care are sonoritate sentimentală. Artist ~. /<fr. lyrique, lat. lyricus, ngr. lyrikós

LIRIC2 ~ci m. Autor de poezii lirice. /<fr. lyrique, lat. lyricus

liric a. 1. se zice de versurile (ca ode, imnuri) cari se cântau odinioară pe liră; poezie lirică, ce poate fi cântată sau pusă în muzică; 2. fig. plin de entusiasm, de inspirațiune poetică.

*líric, -ă adj. (vgr. lyrikós, lat. lýricus). Relativ la liră (instrument muzical). Poezie lirică, la ceĭ vechĭ poezie destinată să fie cîntată cu acompaniament de liră (oda, ditirambu, coru tragic și comic), ĭar azĭ poezie care, fără să fie cîntată, a păstrat forma vechiĭ poeziĭ lirice, ca oda, ditirambu, imnu, cantata ș. a. Teatru liric, în care se joacă poeme dramatice acompaniate de muzică. Fig. Plin de entuziasm, de inspirațiune poetică. Subst. Poet care face ode, imnurĭ ș. a.: Pindar fu cel maĭ mare liric grecesc. S. f. Arta de a face poeziĭ lirice. Adv. În mod liric.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

liric adj. m., pl. lirici; f. lirică, pl. lirice

liric adj. m., pl. lirici; f. lirică, pl. lirice

liric adj. m., pl. lirici; f. sg. lirică, pl. lirice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIRIC adj. sentimental. (Vorbea pe un ton ~.)

LIRIC adj. sentimental. (Vorbea pe un ton ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

liric 1. Caracter l., adjectiv preluat din domeniul literaturii pentru a desemna un specific expresiv meditativ, sentimental al discursului muzical. Este antiteticul lui dramatic; alăturat cuvântului teatru, dramă, poem, adjectivul indică prezența acestui caracter. 2. Gen. l., generic pentru totalitatea teatrului muzical cu variantele și subdiviziunile sale [dar restrâns uneori la genul (I, 1) operei*].

Intrare: liric
liric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liric
  • liricul
  • liricu‑
  • lirică
  • lirica
plural
  • lirici
  • liricii
  • lirice
  • liricele
genitiv-dativ singular
  • liric
  • liricului
  • lirice
  • liricei
plural
  • lirici
  • liricilor
  • lirice
  • liricelor
vocativ singular
plural
lirec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

liric, liricăadjectiv

  • 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se formau ca mărgăritare în fundul sufletului lui, neasemănatele-i poezii lirice. SADOVEANU, E. 132. DLRLC
    • format_quote Am citit cu multă plăcere poezioarele lirice cuprinse în scrisoarea d-voastre. ALECSANDRI, S. 33. DLRLC
    • 1.1. Gen liric = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și a emoțiilor poetului. DN
  • 2. Care aparține poeziei (sau literaturii) lirice, care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. adesea substantivat (Despre scriitori) Care scrie poezii lirice sau literatură lirică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Natura nu este pentru autorul «Păcatelor Tinerețelor»... un loc al reveriei solitare și al amintirii... cum era pentru unii din poeții lirici ai vremii. VIANU, A. P. 47. DLRLC
      • format_quote Liricul nostru străbun Orațiu. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
    • 2.2. figurat Plin de entuziasm. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Îi păru că are nevoie de vorbe explicative și de elanuri lirice. SADOVEANU, Z. C. 41. DLRLC
      • format_quote Să se ferească de coarda lirică. CARAGIALE, O. VII 292. DLRLC
  • 3. Care aparține muzicii de operă, referitor la muzica de operă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Opera de stat și reconsiderarea vechiului repertoriu liric [titlu]. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6. DLRLC
    • 3.1. (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreți) care are o astfel de voce. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.