15 definiții pentru lectură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lectu sf [At: VOINESCU II, M. 45/2 / Pl: ~ri / E: fr lecture, lat lectura] 1 Parcurgere a unui text scris sau tipărit pentru a lua cunoștință de conținutul lui. 2 (Îs) Sală de ~ Încăpere amenajată într-o bibliotecă în care publicul poate citi cărți, reviste etc. 3 (Înv; îs) Cabinet de ~ Loc în care se puteau citi sau se puteau lua cu împrumut cărți, reviste etc. 4 (Înv; îas) Societate literară. 5 Carte, scriere, operă etc. citită. 6 (Îs) ~ particulară (sau înv, privată) Opere citite de un elev în afara ariei curiculare. 7 (Lpl) Cărți, scrieri, opere etc. citite de cineva în mod obișnuit sau cu predilecție. 8 Cultură a unei persoane, rezultată din lectură (1). 9 Învățare a cititului. 10 Carte de citire. 11 Citire cu voce tare a unui text în fața altor persoane. 12 (Îlv) A da ~ (la ceva) sau a face ~ra A citi un text cu voce tare. 13 (Îs) Comitet de ~ Organ în structura organizatorică a unui teatru, căruia îi revine sarcina stabilirii repertoriului. 14 Citire a unui proiect de lege în parlament. 15 Descifrare a unui text scris. 16 Lecție. 17 Interpretare.

LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi; citit1, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. ♦ (Inform.) Culegere a informațiilor înregistrate în memoria calculatoarelor electronice. – Din fr. lecture, lat. lectura.

LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi1; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura.

LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Citit, citire. În scopul stimulării interesului și gustului pentru lectură al oamenilor muncii, activiștii culturali au început să organizeze numeroase recenzii asupra unor cărți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/1. Alecsandri poate rezista victorios lecturii, atunci cînd știm să alegem. SADOVEANU, E. 60. ◊ Sală de lectură = încăpere special amenajată pe lîngă o bibliotecă, în care se citesc cărți, reviste etc. O serie de cluburi înzestrate cu săli de festivități, săli de lectură, de șah, cabinete tehnice etc. duc, sub îndrumarea comitetelor sindicale, o activitate culturală și artistică bogată și atractivă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2698. Biblioteca Lenin este instalată în două imobile... în care se află numeroase săli de lectură. STANCU, U.R.S.S. 28. Lectură particulară = cărțile citite de un elev, în afara manualelor și lecturilor obligatorii. ◊ Expr. A face lectură = a citi. A da lectură (la ceva) sau (învechit) a face lectura (unui text) = a citi ceva cu voce tare. Fă-mi lectura celor trei bilete. NEGRUZZI, S. III 53. ♦ Text care se citește, bucată citită.

LECTÚRĂ s.f. Faptul de a citi; citit, citire. ♦ Text, bucată de citit. [< fr. lecture].

LECTÚRĂ s. f. 1. faptul de a citi; citit, citire. ◊ text, bucată de citit. 2. culegerea informațiilor înregistrate în memoria unui calculator electronic. (< fr. lecture)

lectúră s. f. 1974 (tehn.) Prima fază în reproducerea sunetelor/imaginilor înregistrate v. videocasetă

LECTÚRĂ ~i f. Ceea ce este citit; citire; citit. ◊ Sală de ~ încăpere, special amenajată, în care se pot citi cărți din diferite domenii. ~ particulară literatură citită de o persoană în afara materiei de învățământ. /<lat. lectura, fr. lecture

*lectúră f., pl. ĭ (mlat. lectura). Citire, acțiunea de a citi: pin lectură mă distrez. Ceĭa ce se citește: o lectură folositoare. Arta de a citi: a-ĭ învăța pe copiĭ lectura.

spectácol-lectúră s. n. Spectacol care constă din lectura artistică a unui text literar ◊ „Ideea organizării unui ciclu de spectacole-lectură la Teatrul Mic s-a născut din necesitatea de a confrunta cu publicul o seamă de texte dramatice care deocamdată nu intră în repertoriul curent al acestei instituții.” I.B. 16 IX 66 p. 1. ◊ „Săptămâna Teatrului «Nottara», din programul căruia spicuim: avanpremiera de luni cu spectacolul-lectură «Oratoriu pentru Dimitrie Cantemir».” Cont. 8 II 74 p. 4; v. și 23 IV 65 p. 4, R.l. 1 I 67 p. 2, Cont. 10 II 67 p. 4, I.B. 10 IV 74 p. 2, Sc. 29 XI 75 p. 4 (din spectacol + lectură)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lectúră s. f., g.-d. art. lectúrii; pl. lectúri

lectúră s. f., g.-d. art. lectúrii; pl. lectúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LECTU s. citire, citit, parcurgere, (înv.) citanie. (~ unui text.)

Intrare: lectură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lectu
  • lectura
plural
  • lecturi
  • lecturile
genitiv-dativ singular
  • lecturi
  • lecturii
plural
  • lecturi
  • lecturilor
vocativ singular
plural