26 de definiții pentru lambă lamb lamba


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lambă1 [At: COSTINESCU / V: (reg) gl~, lamb sn, ~ba, lampă2 / Pl: lămbi, (pop) ~be / E: tc lâmba] 1 sf (Reg) Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal, care intră în adâncitura altei piese, pentru a asigura o îmbinare perfectă Si: (reg) feder. 2 sf (Reg) Vergea lată de lemn, care se introduce, cu fiecare jumătate din lățimea ei, în adânciturile a două scânduri pentru a le îmbina. 3 sf (Pop) Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei Si: (pop) întinzătoare, lanțuș, vătrai. 4 sf (Reg) Bucată de lemn așezată de-a curmezișul căruței, la capătul proțapului Si: (pop) cruce. 5 sf (Reg) Fiecare dintre cele două funii care leagă codârla la car. 6 sf (Mol; Mun) Unealtă de tâmplărie folosită la executarea unor scobituri pe muchia tocului la uși și la ferestre. 7 sf (Olt) Încuietoare din lemn. 8 sf (Reg) Stup (din papură, paie, nuiele etc.). 9 sn (Reg; îf lamb) Rindea pentru geluit doage. 10 sf (Reg) Orcic. 11 sf (Reg) Leaț provizoriu cu care se fixează stâlpii scheletului casei.

LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. – Din tc. lâmba.

LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. – Din tc. lâmba.

LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei. Ofițerii, urcați deasupra lucrurilor, porneau căruțele și, urcați pe lambe, alți ofițeri își țineau cu amîndouă mîinile lucrurile. CAMILAR, N. II 64. 2. Partea proeminentă a unei scînduri care se îmbucă în ulucul corespunzător al altei scînduri. 2. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scînduri, pentru a le îmbina.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lámbă (lanț, vergea) s. f., g.-d. art. lámbei; pl. lámbe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÁMBĂ s. 1. vătrai, (reg.) costiș, cruce, întinzătoare, lanț, lănțuș, scară, tinzătoare, (prin Olt. și Ban.) scăriță. (~ la car, căruță.) 2. feder. (~ la o piesă de lemn.)

LÁMBĂ s. v. coardă, crucea dinainte.

LÁMBĂ ~e f. 1) Proeminență în lungul unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura de același profil a altei piese; feder. 2) Lanț sau bară de fier care leagă crucea căruței cu capetele osiei. /<turc. lâmba

lambă f. legătură (din teiu răsucit, din frânghie sau de fier) ce împreună capătul osiei cu crucea carului. [Origină necunoscută].

lámbă f., pl. e și lămbĭ. Funia, lanțu saŭ drugu care unește crucea cu capătu osiiĭ din ainte și din apoĭ la car. – În vest (în)-tinzătoare. V. postoroncă.

lambă, pl. lambe (în construcția: lambă și uluc, în loc de: nut și feder)

!lambá (rindea, parte a unei piese) s. f., art. lambáua, g.-d. art. lambálei; pl. lambále, art. lambálele

LAMBÁ s. (TEHN.) lambar, lămbuitor, (reg.) scobitor. (~ dulgherului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lamb (lámburi), s. n.1. Un fel de rindea, lambare. – 2. Deschizătură, scobitură, tăietură în lung. – 3. Fiecare dintre stinghiile de lemn sau de metal care fixează crucea căruței (trăsurii). – Var. lambă (sensul 1-2) lambá. Tc. lamba (Bogrea, Dacor., I, 288; Lokotsch 1303; Tiktin; DAR). În general se consideră că al treilea sens reprezintă un cuvînt diferit, pe care Cihac, II, 164, îl derivă din sl. lubinŭ „de scoarță de copac” și DAR din rut., pol. lanwa (< germ. med. Lanne), în timp ce Tiktin, Candrea și Scriban îl consideră de origine necunoscută. Fără îndoială, pare a fi vorba de același cuvînt; numele său se explică prin faptul că este introducere a unei vergele într-o scobitură sau într-un locaș, cf. bg. lamba „scobitură, cornișă dințată”. – Der. lămbar, s. n. (un fel de rindea); lămbui, vb. (a scobi, a asambla, a îmbuca); lămbuitor, s. n. (un fel de rindea); lămbuială, s. f. (îmbinare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lambá s.f. (reg.) rindea de făcut scobituri.

lambá f. (turc. lambá, cornișă dințată la marginea tavanuluĭ). Scobitură făcută la muchea uneĭ scîndurĭ ca să se îmbuce cu alta. V. lămbuĭesc.

lámbă (lanț, frânghie) s. f., g.-d. art. lámbei; pl. lámbe

LAMBĂ s. (TEHN.) 1. vătrai, (reg.) costiș, cruce, întinzătoare, lanț, lănțuș, scară, tinzătoare, (prin Olt. și Ban.) scăriță. (~ la car, căruță.) 2. feder. (~ la o piesă de lemn.)

lambă s. v. COARDĂ. CRUCEA DINAINTE.

lambá/lámbă (rindea, scobitură) s. f., art. lambáua/lámba, g.-d. art. lambálei/lámbei; pl. lambále/lámbe

LAMBA s. (TEHN.) lambar, lămbuitor, (reg.) scobitor. (~ dulgherului.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAMB [læm], Sir Horace (1849-1934), matematician și fizician britanic. Prof. la Univ. Victoria din Lancashire și la Univ. din Adelaide (Australia). Contribuții în domeniul hidrodinamicii; a corelat tratarea matematică a fenomenului cu mișcarea fluidelor („Teoria matematică a mișcării fluidelor”, „Hidrodinamicile”). Cercetări privind propagarea undelor, inducția electrică. A enunțat o teorie a vibrațiilor („Teoria dinamică a sunetului”).

LAMB [læm], Willis Eugene (1913-2008), fizician american. Prof. la Univ. Yale. Contribuții în spectroscopia microundelor< a pus în evidență (1947) deplasarea nivelurilor energetice ale atomului de hidrogen prevăzute în teoria lui P.A.M. Dirac (deplasarea L.) și a precizat modalitatea de interacțiune între electroni și radiația electromagnetică, formulând conceptul de „moment magnetic al electronului”. A studiat structura fină a nivelelor energetice ale atomilor de hidrogen și deuteriu prin metode radiospectroscopice. Premiul Nobel pentru fizică (1955), împreună cu P. Kusch.

LAMB [læm], Charles (1775-1834), critic literar și eseist englez. A publicat, împreună cu sora sa, Mary (Ann) L. (1764-1847), „Povestiri după Shakespeare”; a avut un rol important în popularizarea operei marelui dramaturg. Lucrări de critică literară („Tragediile lui Shakespeare”, „Asupra geniului și personalității lui Hogarth”) și eseuri („Eseurile lui Elia”).

Intrare: lambă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lambă
  • lamba
plural
  • lambe
  • lambele
genitiv-dativ singular
  • lambe
  • lambei
plural
  • lambe
  • lambelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamb
  • lambul
  • lambu‑
plural
  • lamburi
  • lamburile
genitiv-dativ singular
  • lamb
  • lambului
plural
  • lamburi
  • lamburilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamba
  • lambaua
plural
  • lambale
  • lambalele
genitiv-dativ singular
  • lambale
  • lambalei
plural
  • lambale
  • lambalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)