feder sn [At: CV, 1949, nr 9, 28 / V: ~dăr sn / Pl: ~e / E: ger feder] 1-2 Lamba (1-2). 3 (Reg) Instrument cu care se face jgheabul șindrilelor.

FEDER, federe, s. n. Ridicătură mică lăsată în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese, pentru a asigura o îmbinare perfectă; pană, lambă.

FEDER s.n. Parte ieșită în afară, în lungul marginii unei scînduri sau a unei plăci, care intră în nutul corespunzător al altei scînduri sau plăci; lambă. [< germ. Feder].

FEDER s. n. parte ieșită în afară, în lungul marginii unei scânduri sau a unei plăci, care intră în nutul corespunzător. (< germ. Feder)

FEDER ~e n. Proeminență în lungul unei piese de lemn sau de metal care intră în nutul de același fel al altei piese; lambă. /<germ. Feder

fedăr sn vz feder

feder s. n., pl. federe

feder s. n., pl. federe

feder s. n., pl. federe

FEDER s. v. lambă.

FEDER s. (TEHN.) lambă. (~ la o piesă de lemn.)

féder, federe, (fedăr, feidăr), s.n. (reg.) Arc din sârmă de oțel, folosit la scaune sau canapele (tapițate): „Scaun de acela, cu fedăr” (Bilțiu, 1999: 374). ■ Termen atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. feidăr, cu același sens. – Din germ. Feder „amortizor, arc, resort” (DEX, MDA).

feder, (fedăr, feidăr), s.n. – (reg.) Arc din sârmă de oțel, folosit la scaune sau canapele (tapițate): „Scaun de acela, cu fedăr” (Bilțiu, 1999: 374; Berbești). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei sub forma feidăr, cu același sens (DRT). – Din germ. Feder „amortizor, arc, resort” (Țurcanu, DEX, MDA).

feder, s.n. – v. fedăr.

fedăr, s.n. – v. feder.

fedăr, (feder, feidăr), s.n. – Arc din sârmă de oțel, folosit la scaune sau canapele (tapițate): „Scaun de acela, cu fedăr” (Bilțiu 1999: 374; Berbești). Termen atestat și în Maramureș din dreapta Tisei sub forma feidăr, cu același sens (DRT). – Din germ. Feder „amortizor, arc” (Țurcanu).