25 de definiții pentru lăuruscă laruscă lauruscă laurușcă lăurușcă leoruș leurușcă lourușcă răuruscă rouruscă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăuruscă sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM, 538 / V: (reg) labrulaor~, lau~, laurușcă, lărăușcă, leoruș, leurișcă, leu~, leurușcă, lourușcă, rarușcă, raurușcă, rălău~, rălușcă, rărău~, rărușcă, răur~, răurușcă, râur~, râurușcă, ror~, rouar~, rou~, rourușcă / Pl: ~uște / E: ml labrusca] 1 (Reg) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis sylvestris). 2 (Rar) Plantă din familia vitaceelor, adusă din America de Nord, al cărei fruct, sub formă de ciorchine, are un gust asemănător cu cel al fragilor (Vitis labrusca).

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-.Var.: laurúșcă, răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.[1]

  1. În original, forma rourúscă nu este menționată la variante. — cata

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-.Var.: răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Regional) Viță (sălbatică) al cărei fruct e o ciorchină cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă Să-și usuce labele. TOPÎRCEANU, M. 38. Dă-n sînge lăurusca pală și cîrtița-și face mormîntul, S-adoarmă cu venirea iernii, sub țărîna din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. – Pronunțat: lă-u-.

lăurúscă f., pl. ște și ștĭ (lat. lăbrusca, lăuruscă; fr. lambruche, lambrusque. Cp. cu fiulă, sulă ș. a.). Munt. Viță sălbatică. – În Mold. și răurúscă, rourúscă, în Munt. și agurizar.

laruscă sf vz lăuruscă[1] modificată

  1. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

laurușcă sf vz lăuruscă[1] modificată

  1. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

lăurușcă sf vz lăuruscă

leoruș sn vz lăuruscă[1] corectată

  1. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

leurușcă[1] sf vz lăuruscă[2] modificată

  1. În original, incorect: leorușcă; o confirmă forma var. așa cum este tipărită în definiția principală — LauraGellner
  2. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

lourușcă[1] sf vz lăuruscă modificată

  1. În original greșit tipărit: louruscă ; vezi definiția principală — LauraGellner

LAURÚȘCĂ s. f. v. lăuruscă.

RĂURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

RĂURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

ROURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

ROURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

RĂURÚSCĂ, răuruște, s. f. Lăuruscă. Pășește noaptea caldă și-n mlădieri domoale În păr c-o floare-nvoaltă de răuruscă,luna. STANCU, C. 124. – Pronunțat: ră-u-.

ROURÚSCĂ s. f. (Bot.; Mold.) Lăuruscă, răuruscă. Mîhnit, pe murgul neclintit, sta Andrieș Hamură înaintea pridvorului încununat de rouruscă și de flori. SADOVEANU, O. I 518. Stăteam într-un balcon încununat de rouruscă, într-o uliță liniștită, în lumina schimbătoare a amurgului. id. ib. V 103.

lăurușcă f. viță sălbatică. [Lat. LABRUSCA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăurúscă s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăurúștei; pl. lăurúște

lăurúșcă (reg.) (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăurúștei; pl. lăurúște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂURÚSCĂ s. (BOT.; Vitis silvestris) (reg.) aguridar.

LĂURUSCĂ s. (BOT.; Vitis silvestris) (reg.) aguridar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lăurúscă (lăurúște), s. f.1. Viță sălbatică. – 2. Agriș sălbatic. – Var. rourușcă. Lat. labrŭsca (Pușcariu 956; Candrea-Dens., 968; REW 4814; DAR), cf. it. lambrusca, fr. lambruche, lambrusque, sp. labrusca, alb. lërrušk (Philippide, II, 645). Var. arată o încrucișare cu rouă.

Intrare: lăuruscă
lăuruscă substantiv feminin
  • silabație: lă-u-
substantiv feminin (F8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăuruscă
  • lăurusca
plural
  • lăuruște
  • lăuruștele
genitiv-dativ singular
  • lăuruște
  • lăuruștei
plural
  • lăuruște
  • lăuruștelor
vocativ singular
plural
răuruscă substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răuruscă
  • răurusca
plural
  • răuruște
  • răuruștele
genitiv-dativ singular
  • răuruște
  • răuruștei
plural
  • răuruște
  • răuruștelor
vocativ singular
plural
rouruscă substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rouruscă
  • rourusca
plural
  • rouruște
  • rouruștele
genitiv-dativ singular
  • rouruște
  • rouruștei
plural
  • rouruște
  • rouruștelor
vocativ singular
plural
laurușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laurușcă
  • laurușca
plural
  • lauruște
  • lauruștele
genitiv-dativ singular
  • lauruște
  • lauruștei
plural
  • lauruște
  • lauruștelor
vocativ singular
plural
lauruscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăurușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăurușcă
  • lăurușca
plural
  • lăuruște
  • lăuruștele
genitiv-dativ singular
  • lăuruște
  • lăuruștei
plural
  • lăuruște
  • lăuruștelor
vocativ singular
plural
laruscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leoruș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leurușcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lourușcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.