14 definiții pentru lăturaș (adj.) alăturaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăturaș, ~ă [At: (a. 1750) URICARIUL I, 54/4 / Pl: ~i, ~e / E: latură + -aș] 1-2 a Lăturălnic (1-2). 3 a (D. drumuri, străzi etc.) Izolat. 4 a Care se găsește alături de ceva Si: alăturat, învecinat, (reg) megieș. 5 a (Buc; îs) Zilele cele ~e Interval de timp dintre 12 și 24 martie care urmează perioadei numite „Zilele Babelor”. 6-7 sm, a (Reg; șîs dinte ~) (Fiecare dintre dinții incisivi ai calului) care sunt așezați în dreapta și în stânga mijlocașilor. 8-9 sm, a (Cal) înhămat în afara hulubelor, lângă ceilalți doi cai Si: alăturaș, (reg) prăștiaș, (reg) prăștier, (îrg) lăturean (5-6). 10-11 sm, a (Înv; șîs om ~) (Țăran) care este venit din alte locuri și stabilit la marginea unui sat, având îndatoriri și drepturi diferite de cele ale locuitorilor de baștină. 12 sm (Înv) Locuitor dintr-o așezare alăturată Si: alăturaș, lătnocan, megieș, vecin. 13 sn (Înv) Persoană străină de o localitate. 14 sm (Mol; înv) Persoană care lucrează în ocnele de sare, însărcinată mai ales să care poveri. 15-16 sm, a (Îvr; d. rude sau grade de rudenie) Colateral. 17 sm Obiect sau parte a unui obiect care se află, se pune etc. pe o latură. 18 sm (Mol) Drug pus de-a curmezișul lăturarilor1 (4) la carele care se încarcă cu grâne sau cu fân. 19 sf (Mol) Fiecare dintre cele două brațe ale alergătoarei la războiul de țesut Si: fofează. 20 sm Lemn pus pe marginea ulucului pentru a nu permite buștenilor să sară în lături. 21 sn (Reg) Fiecare dintre cei doi drugi laterali ai unei scări Si: carâmb. 22 sn (Reg) Lătunoaie (4). 23 sn (Mol; Buc) Nimfă a unei specii de țânțari.

LĂTURÁȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. -aș.

LĂTURÁȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. -aș.

LĂTURÁȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stînga cailor dintre hulube. ◊ (Substantivat) Căruța fugi înainte la vale cu trei cai... și cu poștașul aninat ca un scai de coama lăturașului. ALECSANDRI, O. P. 259. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. Dintr-o potecă lăturașă, ascunsă în pădure, izbucni în drumul mare o brișculiță. ODOBESCU, S. I 384. – Variantă: alăturáș, -ă adj.

lăturaș a. 1. alăturat: cal lăturaș; 2. învecinat.

lăturáș, -ă adj. și s. (d. lature). Lateral: cal lăturaș (la praștie, în ceatlăŭ saŭ în stînga alăturĭ de șeŭaș), uliță lăturașă, rudă lăturașă. Adjacent, limitrof.

alăturáș, ~ă [At: CARAGEA, L. 8/13 / Pl: ~i, ~e / E: alături + -aș] 1 a Apropiat. 2 a (Îs) Cal ~ Cal legat numai cu un căpăstru (fară a fi înhămat) la stânga sau la dreapta celor doi cai de la roată sau a celor înaintași. 3 smf Vecin cu moșia.

ALĂTURÁȘ, -Ă adj. v. lăturaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăturáș (înv.) adj. m., s. m., pl. lăturáși; adj. f. lăturáșă, art. lăturáșa, pl. lăturáșe

lăturáș adj. m., s. m., pl. lăturáși; f. sg. lăturáșă, pl. lăturáșe

lăturaș, pl. lăturași, f. lăturașă, pl. lăturașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂTURÁȘ adj. v. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit.

lăturaș adj. v. ASCUNS. DOSIT. DOSNIC. FERIT. IZOLAT. LĂTURALNIC. RETRAS. SINGURATIC. TAINIC. TĂINUIT.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

lăturáș adj. n. v. plagal.

Intrare: lăturaș (adj.)
lăturaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăturaș
  • lăturașul
  • lăturașu‑
  • lăturașă
  • lăturașa
plural
  • lăturași
  • lăturașii
  • lăturașe
  • lăturașele
genitiv-dativ singular
  • lăturaș
  • lăturașului
  • lăturașe
  • lăturașei
plural
  • lăturași
  • lăturașilor
  • lăturașe
  • lăturașelor
vocativ singular
plural
alăturaș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alăturaș
  • alăturașul
  • alăturașă
  • alăturașa
plural
  • alăturași
  • alăturașii
  • alăturașe
  • alăturașele
genitiv-dativ singular
  • alăturaș
  • alăturașului
  • alăturașe
  • alăturașei
plural
  • alăturași
  • alăturașilor
  • alăturașe
  • alăturașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăturaș alăturaș

  • 1. învechit adesea substantivat (Despre cai) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube.
    surse: DEX '98 DLRLC
    • surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dintr-o potecă lăturașă, ascunsă în pădure, izbucni în drumul mare o brișculiță. ODOBESCU, S. I 384.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Latură + sufix -aș.
    surse: DEX '98